În aceste vremuri tulburi pentru lumea întreagă, oamenii nu au nevoie de măști și dezinfectanți în primul rând, ci de nădejde! Nădejdea adevărată devine un lucru din ce în ce mai greu de găsit și tot mai rar întâlnit. Odată cu scoaterea lui Dumnezeu din ecuația existenței lor, oamenii rămân fără una din principalele ancore ale vieții: nădejdea! Ani de-a rândul i-am auzit pe oameni spunând: „Speranța moare ultima!” sau „Până mai e speranță nu s-a pierdut totul!”. Din păcate zilele pe care le trăim dovedesc parcă contrariul. Am făcut o analiză în jurul meu privind chipul oamenilor și parcă ceva lipsește, este acel ceva care duhovniceste se numește: nădejdea.
Sfânta Scriptură ne prezintă un moment crucial din istoria omenirii când inclusiv oamenii din preajma Mântuitorului și-au pierdut această nădejde. Moartea Domnului a însemnat pentru ei, asa cum ne prezintă textul din Luca 24:13-35, decesul nădejdii lor. Nu atat evenimentul morții Domnului era problema, cat percepția lor asupra celor întâmplate. La fel și astăzi, nu COVID -19 este problema cea mai mare, ci percepția oamenilor asupra acestei realități de necontestat, care a „îngenuncheat” o planetă întreagă. Trăim vremuri în care oamenii adorm și se trezesc c-un virus în minte și pe buze, nu cu Dumnezeu! Astfel nu mai găsesc calea de ieșire din sensul giratoriu al deznădejdii, deprimarii și disperării. Într-o astfel de vreme grea și întunecată suntem chemați să nu ne pierdem „busola” nădejdii, fără de care viitorul devine sumbru, trist și rece, ca un mormânt. Fiindcă nădejdea este de mare valoare și cine o are traversează cu pace prin cele mai mari valuri și vânturi pe „oceanul” existenței vremelnice, aș vrea să vedem care sunt cauzele pierderii ei? Cum sunt oamenii care-și pierd nădejdea ? Mai există vreo șansă pentru cei ce si-au pierdut nadejdea ? Răspunsul la aceste întrebări îl avem în textul relatat de Luca, in capitolul 24:13-35, unde doi din urmașii D-lui Isus vorbeau despre nădejdea lor la timpul trecut, ca despre ceva ce au avut și au pierdut. Desprindem patru invataturi pe care trebuie să le cunoască orice persoană care în vremea aceasta este afectată sau nu de Coronavirus și care a ajuns să-și piardă nădejdea. Așadar, cum îi descrie Biblia, potrivit Luca 24:13-35, pe oamenii care își pierd nădejdea?
1)În primul rând, când oamenii își pierd nădejdea viața lor gravitează în jurul întâmplărilor neașteptate!(v. 14-21). Observați, vă rog, trei expresii care se repetă în descrierea întâmplării relatate: în versetul 24 expresia ” vorbeau despre tot ce se întâmplase”, apoi în versetul 18 expresia „nu știi ce s-a întâmplat…?” iar în versetul 21, cu privire la același aspect, avem expresia „de când s-au întâmplat aceste lucruri”. Totul gravita pentru cei doi de pe drumul Emausului, în jurul întâmplărilor neașteptate petrecute cu Domnul Isus Hristos. Vreau să observați că aceste întâmplări neașteptate, care duc la deznadejde în viața oamenilor sunt: a) Întâmplări de actualitate și mediatizate(v. 18), apoi sunt: b) Întâmplări în jurul cărora se face multă vorbă la timpul trecut(v. 14) deasemenea, sunt: c) Întâmplări la care oamenii caută răspuns(v. 15a) și poate cel mai dureros este faptul că sunt: d) Întâmplări care aduc pe chipul oamenilor tristețe(v. 17b). Atunci când viața oamenilor gravitează în jurul întâmplărilor nefericite și neașteptate, ajung să fie cuprinși de deznădejde din cauza interesului lor prea amănunțit pentru ele și a percepției greșite asupra lor. Aceasta este prima cauză care le fură oamenilor nădejdea în vremuri delicate și grele. Dragii mei,rămâneți focalizati pe persoana Domnului Isus în aceste vremuri și nu pe evenimente sau întâmplări neașteptate, ca să nu vă pierdeți ancora nădejdii.
2) În al doilea rând, când oamenii își pierd nădejdea ajung să nu mai recunoască prezența Domnului (v.15,16,18). Este trist, dar adevărat, ce relatează Luca 24:16 despre cei doi de pe drumul Emausului, care își pierdusera nădejdea: „ochii lor erau împiedicați să-L cunoască „. În vremea deznădejdii oamenii nu mai recunosc prezența Domnului, cu toate că : a) Isus îi caută și merge pe drum cu ei(v. 15);
- b) Isus stă de vorbă cu ei(v. 16, 17);
c)Și totuși, în pofida acestor lucruri, pentru ei Isus devine un străin(v. 18).
Este aproape de neimaginat cum cei ce au umblat cu Isus ajung câteva zile mai târziu să nu-L mai recunoască. Poate vi s-a întâmplat vreodată să mergeți pe stradă și cineva să vă salute iar din cauza deznădejdii și deprimării să nu observați acea persoană? Se spune că oamenii depresivi, fiind cuprinși de deznădejde, își pierd puterea de concentrare încât pot ajunge în anumite ipostaze să nu-i mai observe pe cei din jurul lor. Oare spiritual nu e la fel? Te-ai gândit că lăsându-te prins în ghearele deznădejdii poți ajunge să-L simți atât de departe pe Dumnezeu, încât să nu-I mai recunoști prezența Lui în viața ta? Să fii atât de întors pe dos din cauza evenimentelor încât apropierea Lui de tine să nu ți se pară ceva deosebit iar cuvintele Lui ca venite din partea unui străin? Știu că sunt cuvinte grele, însă aceasta este trista realitate când oamenii ajung victimele deznădejdii, iar posibila infectare cu COVID -19 a creat contextul în care oamenii pot să piardă din vedere prezența lui Dumnezeu, dacă se lasă cuprinși de deznădejde. Astfel, mesajele din partea lui Dumnezeu pentru ei pot fi ca” nuca în perete” în vremea aceasta. Un „străin” să le vorbească lor?
3) În al treilea rând, când oamenii își pierd nădejdea trec prin momente când nu știu ce să mai creadă (v. 21-24). Observați, vă rog :(„noi trăgeam nădejde că …”(v.21), „ba mai mult niște femei de ale nostre ne-au pus în uimire…”(v.22). În vremuri de incertitudine și confuzie, când oamenii nu știu ce să mai creadă, ies la suprafață nădejdile false ale oamenilor(v.21) și de asemenea, derapajul lor în necredință(v.25). Uitați-vă la oamenii din zilele noastre, câte așteptări irealiste au și cât de mare este derapajul necredintei lor, oameni care nu știu ce să creadă, daca este un virus creat în laboratoarele lumii postmoderne sau un virus contactat dintr-o piață de pește din îndepărtatul Wuhan? Și la urma urmei ce mai contează, avand in vedere ca, cel mai probabil, nu vom ști vreodată. Dar însăși faptul că nu ști ce să mai crezi și îți pui astfel de întrebări în aceste zile, e semn că te-a prins și pe tine flama deznădejdii și va trebui să scapi repede de ea, ca să nu te ardă de tot. Ieșiți din lucrurile complicate, părăsiți drumurile care duc niciunde și care nasc confuzie și grăbiți-vă să găsiți calea înapoi către Dumnezeu. Să știți că există speranță, oricât de complicate ar fi lucrurile!
4) În al patrulea rând, când oamenii își pierd nădejdea răspunsul este Isus și Scriptura(v. 25-35). În momentele de deznădejde trebuie să căutăm răspuns la întrebările noastre în Cuvântul lui Dumnezeu și la Isus. El este singurul care știe cel mai bine să nu ne lase singuri în astfel de momente și cum să se apropie de noi(v.15). Totodată este singurul care știe să ne asculte neliniștile și frustrările vieții lăsându-ne să ne descarcăm povara înaintea Lui(v.17-24) si, în același timp, este singurul care ne poate destăinui Scriptura pe înțelesul nostru ca să avem un fundament în astfel de vremuri(v.27-35). Doar El ne poate deschide ochii și inima ca să-L cunoaștem în aceste vremuri confuze, asemenea celor doi de pe drumul Emausului, iar prezența Sa să ne devină din nou cunoscută și de care să nu vrem să ne mai despărțim.
Dragi oameni, dacă vremurile pe care le trăim v-au făcut să vă pierdeți nădejdea și nu știți ce să mai credeți pentru că v-ați focalizat prea mult asupra evenimentelor și l-ați pierdut din vedere pe Isus, precum cei doi pe drumul Emausului, este momentul să vă întoarceți la Cuvânt și la El, răspunsul sigur și singur în aceste vremuri!
Iosif Borca pentru Crestintotal.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
