Dacă pe vremea străbunicilor noștri viața s-ar fi dezvoltat la fel ca în zilele noastre, acum noi nu mai aveam nimic de spus. Dar zilnic auzim despre părinți care își părăsesc familiile în căutarea succesului profesional și material. Este ca și cum cineva ar pleca de acasă cu mașina și după o distanță de mers și-ar da seama că a uitat să îi ia și pe membrii familiei. Iar unii părinți, din era modernității, fiindcă prețuiesc mai mult cariera, succesul și fericirea personală, decid că nu merită să-și întrerupă călătoria.
Însă, privind în jurul nostru, nu avem cum să nu ne întrebăm: „Ce se întâmplă cu noi?“ De ce nu vrem să recunoaștem cu demnitate faptul că până nu de mult, familiile cu mulți copii erau considerate needucate sau că fac parte din anumite minorități etnice sau religioase? Părintele Iustin Pârvu spunea: „Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta. Este mai puternică decât rugăciunea preotului!“
Ca unul care provine dintr-o familie modestă, relatez o experiență: părinții noștri, oameni cu frică de Dumnezeu, ne-au adus pe lume. La un moment dat, una din rudenii a cerut să o înfieze pe una dintre surorile mele; mama nu doar că a refuzat, dar a plâns doar la gândul renunțării la fiica ei. Nici vorbă de abandon. Astăzi se promovează constant răul și incultura, iar binele este ignorat; dar ne lăudam că suntem evlavioși, continuând să călătorim fără busolă. Dureros este faptul că în viitor se vrea ca tatăl și mama să fie înlocuiți cu titlul de „părintele unu“ și „părintele doi“. Bogați sunt tații și mamele ai căror copii aleargă în brațele lor, chiar dacă ele sunt goale. „Mama este începutul tuturor începuturilor“, spunea Grigore Vieru.
Mai nou, dregătoriile plătesc familii care iau copii în plasament în loc să ofere un sprijin financiar mamelor naturale fără vreun venit care au doi sau trei copii minori, pentru a-i putea crește. Îmi pare rău că trebuie să dau exemplu epoca lui Ceaușescu, dar nu pot nega realitatea. Ei, comuniștii, dădeau mamelor, pe lângă alocația copilului, o indemnizație lunară de 300-500 lei și un titlu de „mamă eroină“. Ea merită. “Ea vorbește cu înțelepciune; și limba ei oferă învățături plăcute. Ea este femeia atentă la bunăstarea familiei ei; și nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se ridică în picioare și o declară fericită. La fel procedează și soțul ei care o laudă, zicând: «Multe femei fac lucruri remarcabile; dar tu le depășești pe toate!»“ (Proverbe 31:26-29 BVA).
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
