PETRICA HUTUTUI: FĂRĂ STÂNJENEALĂ

Experimentăm situații când chiar vrem să ne fie cunoscută identitatea, anturajul, profesia, etnia, apartenența regională, politică, sau convingerile religioase. Ne place numele pe care îl purtăm, aspectul fizic, dialectul, hobby-ul, vârsta, familia pe care o avem, înclinațiile de un fel sau de altul, gusturile – ba mai mult facem tot posibilul ca cei din jur să afle despre ele.

Dar cum administrăm disconfortul, starea de stânjeneală pe care o avem la un moment dat? De ce ascundem vârsta pe care o avem, greutatea corpului, aspectul fizic, pregătirea profesională, proprietățile materiale, studiile, neajunsurile, trecutul nostru? De ce? De ce vrem să arătăm altceva decât realitatea? De ce ne ascundem în spatele aparențelor?

Au fost oameni care, pentru a salva aparențele, au negat, au investit, au luptat, s-au ascuns după o mască și asta până la un moment dat. Îl ascultam la radio pe un actor care a produs emisiuni pentru copii până la bătrânețe. Spunea că la un moment dat , cineva l-a întrebat ce vârstă are și ca mulți alții, a dar răspuns fals. Iar cum minciuna are picioare scurte, altă dată a spus altă vârstă, până s-a făcut de rușine și a luat decizia de a spune adevărul.

În Biblie, în cartea Geneza, la capitolul 27, este relatată fapta unui băiat care, sfătuit de mama lui, s-a deghizat pentru a lua binecuvântarea fratelui său în mod necuvenit, profitând de slăbiciunea tatălui; apoi asta l-a costat scump. În 1 Împărați, capitolul 14, este relatat faptul că o femeie din vechime, sfătuită de soțul ei, împărat, s-a dus la profet deghizată pentru a primi sfaturi de la Dumnezeu, însă nu i-a mers; a fost demascată înainte de a ajunge. În Evanghelia lui Luca la capitolul 22 este relatat faptul cum unul din cei mai de seamă ucenici ai Mântuitorului, pentru un scurt moment de tihnă, lângă focul străinilor, și-a negat în mod repetat convingerile și apartenența. Dar gestul pripit de negare în fața unei sclave l-a costat un plâns amar așa cum nu oricine poate experimenta.

Apostolul Pavel însă, în scrisoarea sa către Romani la capitolul 1, versetul 16, cu atitudine exemplară, convins că știe ce crede, dar mai ales în cine crede, afirmă răspicat: „Mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.” V-ați pus întrebarea dacă nu cumva aceste – aparent inofensive – stări de stânjeneală anunță evenimentul suprem al revenirii Domnului Isus? Da! Însuși Domnul avertizează, în Evanghelia lui Marcu, la capitolul 8:38 că oricine se rușinează acum de El și de Cuvântul Lui, va primi același tratament la ziua judecății.

Faptul că îți negi identitatea, trecutul, anumite înclinații, s-ar putea ca pe moment să nu fie foarte grav. Dar dacă ai respins, ai negat sau ai abandonat credința în Domnul Isus, ce vei răspunde la sfârșit? Știați că în Biblie la 2 Tesaloniceni, capitolul 2, scrie că lepădarea de credință și arătarea omului fărădelegii sunt simptomele Bisericii și ale societății, care arată că Mântuitorul Se reîntoarce urgent?

Dacă ai fost stânjenit de părerile oamenilor, ai negat sau te-ai lepădat de Domnul Isus, acum, când citești aceste rânduri, întoarce-te, căiește-te, ridică fruntea și vino la Domnul Isus! El este bun, caută oile pierdute, primește fiii risipitori, adună firimiturile căzute, Se îndură și te primește. Răsplătirile sunt în exclusivitate la El. “Trestia îndoită El nu o va frânge și fitilul fumegând nu-l va stinge, până când nu va duce la biruință judecata” (Matei‬ ‭12:20‬ ‭EDCR).

Petru Huțuțui pentru CrestinTotal.ro