Înainte să aștern pe hârtie frazele de mai jos, m-am uitat în oglindă să văd cine sunt. După o privire atentă, mi-am dat seama că nu cunosc istorie atât cât trebuie, cultură la fel de bine ca alții și Biblia după cum doresc. Însă știu că Dumnezeu de la începuturi și până astăzi ne-a conceput pe toți egali și asemănători, cu mici excepții. Apoi mi-am adresat întrebarea: de ce, totuși, unii domină și alții sunt supuși?
Există un film documentar care încearcă să prezinte cei 30 de ani de libertate în România. Văzând personajele care s-au perindat la conducerea țării și cum au ajuns acolo, vom primi răspuns la întrebarea de mai sus. „Frica de oameni este o capcană, dar cel ce se încrede în Domnul va fi protejat la înălțime” (Proverbe 29:25 NTR).
Faptul că unii sunt scunzi, alții de culoare sau de alt gen nu denotă că sunt cetățeni de altă categorie. Ei sunt puțin diferiți doar pentru a completa diversitatea și frumusețea. În esență suntem toți egali. Omului i s-a dat stăpânire doar peste celelalte viețuitoare – afară de om.
Supunerea noastră trebuie arătată față de PRINCIPII, nu față de oameni. „Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi oamenilor!” (1 Corinteni 7:23 EDR).
La locul de muncă, în societate sau în Biserică, sunt oameni cărora li s-au dat anumite responsabilități, chiar dacă nu au forța cea mai mare, studiile cele mai înalte sau vârsta cea mai înaintată. Datorită poziției lor, trebuie respectați din PPRINCIPIU, nu pentru meritul pe care l-au primit sau și l-au impus. „Omul rău fuge, deși nu este urmărit; dar cei corecți au curaj ca un leu tânăr.”Proverbe 28:1-2 BVA).
Tot așa trebuie să funcționeze viața și în familie; soția este egală cu soțul; ea poate fi superioară soțului din anumite puncte de vedere, dar ea i se supune soțului ei, din PRINCIPIUL RECIPROCITĂȚII. „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos!” (Efeseni 5:21 EDCR). Soția este așezată în plan secund ca responsabilitate și nimic mai mult.
De la Cain și Abel până astăzi, diferența dintre oameni de-a lungul timpului este dată de temperament, lăcomie și orgoliu. Doar spiritul de junglă transmite frică și supunere. Din totdeauna, cel tare mănâncă în mod necuvenit partea celui slab, iar în timp se autodefinește cum că i se cuvine ceea ce a agonisit. „În dragoste nu există frică; ci dragostea perfectă alungă frica. De fapt, frica apare în legătură cu pedeapsa. Iar cel care are frică, nu a ajuns la maturitate în dragoste.” (1 Ioan 4:18 BVA).
Teritoriile, resursele minerale, vegetația și tot ce există au fost făcute pentru ca noi să ne folosim toți de ele, în mod egal, la fel cum respirăm. Dumnezeu nu a făcut patroni, boieri, generali, amirali, cardinali, sclavi sau stăpâni. Acestea s-au format în lupta spiritului de junglă. Iar în timp s-a văzut cine pe cine mănâncă. Organizarea socială s-a format în timp, iar Mântuitorul când a venit în lume, fiindcă El este sfânt, a spus, printre altele, că El a venit să întărească rânduiala existentă, nu să producă anarhie. El, doar a validat. „– Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21 NTR).
Înainte de venirea Mântuitorului, în timpul Lui, astăzi și până când viața în această formă se va încheia, noi trebuie să respectăm PRINCIPIILE, nu oamenii. “Așadar, teme‑te de Dumnezeu!” (Eclesiastul 5:7 NTR).
Petru Huțuțui pentru CrestinTotal.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
