„Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.” (Marcu 5:22)
Când acest conducător, Iair, a alergat la Isus, el a afirmat credința adevărată: „Doamne, tot ceea ce are nevoie fiica mea ești Tu! Ai toată puterea și poți împiedica moartea ei!” Iair reprezintă cea mai mare parte a creștinismului. Știm că Hristos este singura noastră speranță, iar în vremurile de criză, alergăm spre El, cădem la picioarele Lui și căutăm mila și ajutorul Său. Răspunzând credinței lui Iair, „Isus a plecat împreună cu el” (versetul 24).
Chiar în timp ce inima lui era plină de speranță, Iair ar fi putut fi lovit și de un gând îngrozitor: „Dacă este prea târziu? Este minunat să-L am pe Isus lângă mine, dar am nevoie de timp. Avem nevoie de Isus și de timp!” Cel mai probabil oamenii care priveau și-au spus între ei: „Isus este marele medic, dar ar fi mai bine să se grăbească – poate muri în orice moment”. Și ce s-a întâmplat? Fetița a murit!
De ce a permis Isus să ajungă mai târziu? Pentru că și-a dorit ca urmașii Săi să aibă credință în puterea Sa de înviere – o credință care depășește speranța, dincolo chiar de moarte! „Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” (5:35). Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”(5:36)
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/devotional
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
