Unii oameni cred că Dumnezeu nu-i va ierta niciodată. Ei cred că au făcut “păcate de neiertat”. Foarte des se întâmplă să fii asaltat de gândul că, într-un fel sau altul, ai comis păcate de neiertat. Astfel, oameni mari din trecut, precum Martin Luther (care a început Reforma) și John Bunyan (care a scris cartea clasică creștină, Călătoria Pelerinului) erau obsedați de acest gând. Ei au ieșit din starea lor depresivă prin învățarea despre marile promisiuni ale lui Dumnezeu și acceptarea lor prin credință.
Ce Spune Scriptura
“Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: ”Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”… De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor… Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat” (Matei 12:24,31,32).
“…cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în mine și Eu sunt în Tatăl” (Ioan 10:36-38).
Intelegerea pacatelor de neiertat
Prima dată când ființa umană “a păcătuit împotriva lui Dumnezeu”, este redată în Geneza 3:1-7.
În acest pasaj din Scriptură, Satana intră în prezența lui Adam și al Evei și îi provoacă pe primii noștri părinți la neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. În esență, Dumnezeu i-a poruncit lui Adam (și Evei) să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului care era plasat în mijlocul Grădinii Edenului. Atât Adam cât și Eva au avut acces la toți pomii din grădină, numai acest singur pom le-a fost interzis de către Dumnezeu. Diavolul (numit “șarpele” în Geneza 3:1) a cauzat căderea omenirii, atunci când le-a inoculat lui Adam și Evei ideea că ceea ce a spus Dumnezeu nu este altceva decât o minciună care poate fi încălcată.
Prin respingerea adevărului lui Dumnezeu și înlocuirea lui cu minciuna diavolului, Adam și Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este problema centrală a tematicii “Păcate de neiertat”. Respingerea adevărului lui Dumnezeu și înlocuirea lui cu o minciună a diavolului este un păcat. Atunci când Adam și Eva au “păcătuit” împotriva lui Dumnezeu, El S-a decis să-Și trimită Fiul pentru ne face cunoscută iertarea Tatălui și planul de mântuire care vine prin credința în persoana și lucrarea lui Isus Cristos. Într-adevăr, neascultarea lui Adam și a Evei, care a rezultat din neîncrederea în Cuvântul Tatălui, a fost remediată prin dăruirea lui Isus Cristos (care mai este numit și “Cuvântul lui Dumnezeu”) și în care trebuie să crezi pentru a primi mântuirea.
Dar, așa după cum primii noștri părinți (Adam și Eva) nu au crezut în Cuvântul lui Dumnezeu în ce privește creația, acum sunt mulți care nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu pentru mântuire. Toate acestea au fost profețite. Prin moartea, îngroparea și învierea lui Isus Cristos, Dumnezeu a creat posibilitatea ca întreaga omenire păcătoasă să fie mântuită și salvată de la moarte. După ce Isus S-a înălțat la cer, a trimis Duhul Sfânt pe pământ pentru a convinge oamenii de păcatele lor și de nevoia mântuirii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu vorbește despre El însuși, dar mărturisește despre Isus ca Mântuitor al omenirii (Ioan 14:25, 15:26, 16:13).
În aceeași manieră, Isus vorbește despre Tatăl (Ioan 5:19-20, 14:31). Această “mărturie” a Duhului despre Fiul și a Fiului despre Tată este extinsă la întreaga omenire prin Duhul Sfânt. După cum Tatăl nu a fost crezut în Eden, tot așa nici Isus nu a fost crezut în Israel. Astăzi, Duhul Sfânt este în lume convingând oamenii despre adevărul lui Dumnezeu. Sunt mulți cei care nu au crezut “mărturia” Duhului Sfânt. Minimalizând adevărul lui Dumnezeu și echivalându-l cu o minciună, au asociat puterea Duhului Sfânt cu puterea lui Satana, tatăl minciunii (Ioan 8:44).
Odată ce o persoană a refuzat adevărul Duhului Sfânt (care ne vorbește despre Isus Cristos și planul de mântuire), nu există o altă cale prin care să poată fi salvată. Refuzul adevărului lui Dumnezeu este hulă împotriva Duhului Sfânt și nu mai poate fi iertat în veacul acesta și nici în cel viitor. Este imposibil pentru o persoană să fie salvată, dacă a refuzat adevărul lui Dumnezeu prezentat de Duhul Sfânt. Pe de altă parte, o persoană care a crezut că Isus este Salvatorul, nu poate să hulească împotriva Duhului Sfânt, deoarece acea persoană a acceptat mărturia Duhului Sfânt ca fiind adevărul. Nu este o exagerare atunci când afirm că toți cei care nu acceptă mărturia Duhului Sfânt hulesc împotriva Lui. Din cauză că mărturia Duhului nu este acceptată ca fiind adevărul lui Dumnezeu, Isus Cristos este respins. Consecința respingerii persoanei și lucrării lui Isus Cristos ca Mântuitor al omenirii este considerată ca hulă la adresa Duhului Sfânt.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
