Devotional – Ochii atintiti la Isus

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.” (Matei 14:23-24)

După săvârșirea miracolului hrănirii celor cinci mii de persoane, Isus a trimis noroadele acasă și a instruit ucenicii să plece, de asemenea. Fusese o zi istovitoare, iar Stăpânul căuta puțină odihnă. Însă barca ucenicilor se afla într-o furtună și, deși erau marinari pricepuți, înverșunarea furtunii a provocat o alarmă printre ei. Este posibil să fi găsit o anumită liniște în faptul că Isus se afla prin apropiere, dar nu se așteptau la ce s-a întâmplat în continuare.

„Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.” (Matei 14: 25-26). De fapt, ucenicii erau îngroziți, însă Petru a făcut un pas îndrăzneț al credinței și a părăsit barca. O sclipire a Salvatorului său era îndeajuns pentru el! „[Petru] a spus:„ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă” (14:28). Așadar, având ochii fixați asupra lui Isus, Petru a făcut acel pas de a ieși din barcă. Nu voia să își arate credința și nu încerca să pună pe nimeni într-o lumină proastă, pur și simplu voia să fie mai aproape de Domnul Său.

citeste mai mult: https://alfaomega.tv/devotional/11148-devotional-ochii-atintiti-la-isus?fbclid=IwAR3DTITzLROjVM1F0X1yMAZtQ6ToPgnCYtAYt32hcYl1ymvXIUQQsfkmZ7A