Data trecută am terminat de studiat discuția dintre Nicodim și Domnul Isus despre nașterea din nou, pentru care Ioan a alocat 21 de versete în Evanghelia sa. Un adevăr de temelie, care explică esența creștinismului. Creștinismul nu e o religie a faptelor bune, o cale de autocunoaștere sau mijloc de dezvoltare personală. Creștinismul e despre restabilirea relației omului cu Dumnezeu. Relație ce a fost ruptă în grădina Edenului din cauza neascultării omului de Dumnezeu, consecinețele căreia o trăim și o vedem până azi. Să continuăm să studiem Evanghelia după Ioan, capitolul 3 și astăzi voi citi de la versetul 22 până la 30.
„După aceea Isus, și ucenicii Lui, a venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza. Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; și oamenii veneau ca să fie botezați. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. Între ucenicii lui Ioan și între un Iudeu, s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, și despre care ai mărturisit tu, iată că botează, și toți oameni se duc la El”. Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate prim i decât ce-i este dat din cer. Voi înșivă îmi sînteți martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Ioan 3:22-30
https://www.facebook.com/vitalie.marian/videos/2249062301868274/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
