Eu fără Dumnezeu? Nimic.

Mă țin strâns. Nu de-o funie, că s-ar rupe. Nu de-un om, că ar pleca. Nu de un vis, că se poate frânge. Nu de-un plan, acesta se poate anula. Mă țin strâns de Dumnezeu.

În perioada în care diavolul caută să mă dărâme cu orice preț, Dumnezeu mă ridică fără nici un preț. Pentru că mă iubește.

Nici vorbele nedrepte, nici oamenii răi, nici duhurile care urlă și răcnesc ca un leu, nici lipsurile, nici nedreptățile, nimic nu mă mai poate clinti. Nu pentru că sunt eu tare, ci pentru că prin El am primit putere.

Nu am cerut eu acest drum. Nu m-am rugat pentru asemenea traseu. Din contră. M-am luptat mult până când să accept că trebuie să trec pe aici. M-am luptat cu mine, apoi cu Dumnezeu (nedrept, știu), pe urmă cu oamenii, ca într-un final să mă găsesc obosită, istovită, fără nici o vlagă. Pentru că dacă lupți în vânt, dai până pici, dar tot nu nimerești nimic.

Dacă un om trece prin anumite încercări sau tragedii, nu sunt pedepse (de cele mai multe ori). Sunt treceri la un alt nivel. O altă etapă. Iosif din Biblie (cel care visa frumos) a fost special și totuși a fost vândut de frații lui. Crud. Fără milă. Apoi a fost închis. Însă când a ajuns în locul unde L-a așezat Dumnezeu, alături de Faraon, a înțeles că pe acolo a trebuit să treacă pentru a ajunge unde e astăzi. Așa că nu a păstrat resentimente. Nu a rămas blocat în trecut sau în ce nedreptate i-a fost făcută. Din contră, a întors răul prin bine.

Iov. Iov a fost cerut de diavol din mâinile lui Dumnezeu. A pierdut tot: casă, masă, familie, demnitate, sănătate. TOT. Însă nu a pierdut ce avea cel mai de preț: pe El! A înțeles că poți să ai totul și să nu ai nimic sau să ai nimic și să ai TOTUL.

citeste mai mult http://alinailioi.ro/eu-fara-dumnezeu-nimic/