„… o voi aduce în pustie și voi vorbi cu mângâiere inimii ei. Și de acolo îi voi da viile ei și valea Acor ca o ușă a speranței; și ea va cânta acolo, ca în zilele tinereții ei și ca în ziua când a urcat din țara Egiptului. Și se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL, că, tu mă vei numi Iși: Soțul meu și- Mi vei mai zice : Stăpânul meu.”
Osea 2:14-16 BTF2015
Gasim in acest text ceea ce pare a fi un paradox al planului divin- promisiuni ale abundentei in mijlocul pustiei. În limba ebraica cuvântul “ Acor” inseamna ”necaz”. Dumnezeu promite ca exista o ușă a speranței chiar in Valea Acor ( Valea Necazului), in mijlocul pustiei.
Da, este in natura caracterului lui Dumnezeu sa ofere o ușă accesibila spre ieșirea din mijlocul oricarei crize daca noi cautam acea UȘĂ, daca ramanem fermi in credinta ca El poate si vrea sa ne conducă spre ea indiferent de cat ar fi de gros întunericul si înspăimântătoare PUSTIA.
ISUS A SPUS: “Eu sunt UȘA, dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici. Eu am venit ca oile să aibă viață și să o aibă din abundență.”
Ioan 10:9-10 BTF
Da, promisiunea ca exista USA SPERANTEI IN VALEA NECAZULUI, este însoțită de o mulțime de alte binecuvantari alese de care sufletul nostru are nevoie: mângâierea inimii, rodnicie chiar in mijlocul imposibilităților omenesti ( îi voi da viile ei), dar mai ales – promisiunea unei relații adânci cu Dumnezeu- o relație bazata pe o dedicare deplina precum a unei sotii pentru sotul ei, promisiuni care dau naștere la BUCURIA DE A CANTA DIN NOU… caci nu este o tragedie mai mare pentru un crestin decat aceea cand durerile lăuntrice il duc in acea stare cand își pierde cântecul.
Cea mai minunata binecuvantare in aceasta Vale a Necazului, a PUSTIEI, care nu are asemănare cu nimic pamantesc este revelatia dragostei lui Dumnezeu.
Nu este ușor sa trec prin Valea Necazului, prin arșița pustiei , prin timpuri de întristare, dar daca voi continua drumul cu perseverenta, fara a ma lasa intimidat de ceea ce percep doar simțurile mele, fără a mă plânge, Dumnezeu va deschide pentru mine și pentru tine o noua si profunda intelegere a dragostei Lui. Daca Dumnezeu a ingaduit anumite situatii grele in viata ta si a mea, este exact mediul unde El vrea sa ni se descopere mai adanc, sa ne vorbeasca inimii, sa ne atragă mai aproape de El. Langa inima Preaiubitului, nu mai conteaza ca e pustie sau oaza in exterior. Aproape de inima Sa e deschis cerul si din el curge roua Hebronului. Din inima celor aproape de inima Lui curg râuri de apa vie. Ei devin râul a cărui ape aduce vindecare pe oriunde curge. Cuprins de revelatia iubirii Sale, CANTECUL DE LAUDA RENAȘTE, izbucnește precum o cascada a cărui torent nu il poti opri.
Este o mare tragedie cand crestinii din pricina îndoielilor, a greutăților, a drumurilor prea lungi prin pustie – isi pierd cântecul , acea stare a inimii cand poti sa Il lauzi spontan, din toata inima pe Domnul. Insa, cand in mijlocul pustiei Dumnezeu se revelează intr- un mod nou, cand ajungi sa Il cunosti mai intim, mai de aproape, cand ai castigat noi experiențe cu El – INTELEGI CA, DE FAPT CÂNTECUL NU A FOST PIERDUT. TOT CE ERA IN TINE – IL LAUDA PE DOMNUL, FARA SUNETE CE POT FI PERCEPUTE IN LUMEA MATERIALĂ. ȘI ATUNCI, CAND AI DESCHIS GURA – UNIVERSUL A DEVENIT MARTORUL UNUI CANTEC NOU IN FATA CARORA INGERI SI DEMONI AMUȚESC.
…SUNT IMNURI ALE BIRUINTEI IN HRISTOS COMPUSE DE EROII CREDINTEI…
…SUNT IMNURILE DRAGOSTEI CARE ESTE MAI TARE DECAT MOARTEA. NICI APELE CELE MARI, NICI PUSTIA, NICI INGERI SAU DEMONI, PUTERI ALE ACESTUI VEAC SAU CELE VIITOARE NU POT STINGE FĂCLIA ACESTOR CANTECE – LUMINI PESTE VEACURI A CĂRUI REFREN ESTE ACESTA:
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? …
În toate aceste lucruri suntem mai mult decat biruitori.”
IAR ÎNTREGUL CÂNTEC:
“ Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?… Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Romani 8:35-39 VDC
Rugaciune: Doamne, ajuta- ma sa iti cant in fiecare zi un cantec nou. Vorbeste inimii mele in toate experiențele vietii oricat ar fi de dure si grele. Stiu, Domnul meu ca inainte de orice inviere este moartea învelișului tare. Stiu ca Tu binecuvintezi pe cel ce a murit fata de el inusi pentru ca toata Gloria cântării sa fie a Ta. E atat de bine langa Inima Ta cand Îți cânt privindu – Te adanc in ochi… Preaiubitul meu ete al meu si eu nu mai sunt e refrenul Cântării Cântărilor… ITI VOI CÂNTA DIN TOATA INIMA MEA! TE VOI LAUDA!
In Valea Acor, Tu esti UȘA NĂDEJDII MELE. Voi intra pe ea adorându- Te pe Tine, Dumnezeul meu, mulțumindu- Ți pentru Adevarul Tau vesnic chiar daca realitatea efemera este zdrobitoare. Dăruiește- mi mereu cântecul autentic, inchinarea care inseamna – nu mai privesc la mine, la tot ce ma înconjoară, ci imi îndrept ochii tinta spre Tine si sunt transformat din slava in slava dupa chipul Tau.
„Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L și binecuvântaţi-I Numele! Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci și credincioșia Lui, din neam în neam.”
Psalmul 100:4-5 VDC
Acolo, în lumina răsăritului, am cântat un cântec nou lui Dumnezeu, așa cum stelele cântă și ele primul lor cântec lui Dumnezeu. ( Iov 38:7)
Ligia Seman, 6 Aprilie 2018
https://www.facebook.com/ligia.seman/posts/1652147498221061
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
