De ce avem nevoie noi de cartea numită Biblia? Scopul și motivul pentru care omul a fost creat este cunoașterea lui Dumnezeu care să conducă la închinarea plină de bucurie înaintea Lui (Faptele Apostolilor 17:26-27). Dar realitatea este că omul este o ființă limitată, pe când Dumnezeu este nelimitat. Cum ar putea finitul să priceapă infinitul? Numai dacă lui Dumnezeu I-ar face plăcere să I se descopere omului. Și Lui I-a făcut plăcere să facă asta. Iată primul motiv al necesității revelației divine.
Dar mai este un motiv al necesității revelației de Sine a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu a fost scurtcircuitată atunci când omul, în grădina Eden, a dat crezare primei minciuni despre Dumnezeu, ispitit fiind de șarpe. Dacă înainte de păcat omului i se oferiseră un mediu perfect și capacități înnăscute de a-L percepe pe Dumnezeu așa cum trebuie, după căderea în păcat lucrurile s-au schimbat dramatic. Inima omului s-a împietrit față de cine este Dumnezeu și a devenit incapabilă, fără o revelație exterioară acestuia, să-L cunoască în mod autentic. Iată raționamentul apostolului Pavel:
Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. (1 Corinteni 1:21)
Care este această revelație exterioară omului? Este nebunia propovăduirii crucii: revelația biblică care culminează în viața, moartea și învierea lui Hristos. Aceasta este mijlocul fără de care, în condiția actuală a omului, Dumnezeu nu poate fi cunoscut într-un mod salvator. Această descoperire de Sine a lui Dumnezeu mai poartă numele și de evanghelie.
Dar pe lângă această revelație biblică, numită și revelație specială, în teologie se mai distinge și o altă sursă de revelație a lui Dumnezeu: revelația naturală. Revelația naturală este revelația de Sine a lui Dumnezeu mediată de creație. Iată ce spune Psalmul 19:1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. Există o marcă a dumnezeirii vizibilă cu claritate în creația înconjurătoare: în plante, animale, ceruri, munți și chiar în ființa umană însăși. Cu toate acestea, în condiția întunecimii omului datorată păcatului, această revelație, deși clară, este insuficientă pentru salvare. În Romani capitolul 1, apostolul Pavel arată că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine cu claritate în creație, așa că oamenii, „nu se pot dezvinovății, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” (Romani 1:20-21). Din nefericire pentru noi oamenii, revelația naturală este suficientă doar pentru condamnare, nu și pentru mântuire.
Din acest motiv, orice studiu al teologiei, care este știința cunoașterii lui Dumnezeu, nu se poate baza în principal pe revelația naturală. Este nevoie de evanghelie, de propovăduirea crucii. Iar propovăduirea crucii este punctul culminant al întregii Scripturi. Ea nu poate fi înțeleasă fără restul Scripturii. De aceea întreaga Biblie este revelația specială a lui Dumnezeu pentru noi oamenii pentru a ne îndrepta înspre Mesia, cu scopul de a-L cunoaște în mod autentic pe Dumnezeu. Desigur, chiar și această cercetare a Bibliei ar fi fără rod dacă am fi lăsați de unii singuri. Apostolul este clar în privința faptului că (citez) „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14). În această căutare a lui Dumnezeu în Biblie avem nevoie disperată de Duhul lui Dumnezeu. Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia BibliaBiblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia Biblia
Pastor, Ștefan Cornu
http://bisericaadonai.ro/biblia-necesitatea-revelatiei-speciale/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
