Reclame
ULTIMELE STIRI

Nu duc toate religiile la Dumnezeu?


E comod, dar superficial, din nefericire, să spui că toate religiile sunt la fel. Și, de multe ori, o astfel de atitudine durează până în momentul în care cineva ajunge să vadă diferenţa în propria-i viaţă.

Pe 6 ianuarie 2014, în faţa unei școli cu peste 2.000 de elevi din Hangu, Pakistan, au stat faţă în faţă credinţele a doi oameni care mărturiseau că au aceeași religie și același Dumnezeu: unul credea în sinucidere şi în uciderea barbară a sute de elevi inocenţi în timp ce striga numele lui Dumnezeu, iar celălalt credea în sacrificarea propriei vieţi, în numele aceluiași Dumnezeu, pentru a salva vieţile altora.

Aitzaz Hassan este numele adolescentului de 15 ani care a observat mersul nenatural al persoanei care se apropia de intrarea în școală și, realizând că e vorba de un atacator sinucigaș, a acţionat. A alergat după celălalt, s-a prins de hainele lui și a reușit să-l oprească. A urmat o explozie îngrozitoare, în care doi tineri încleștaţi și-au sfârșit viaţa atât de diferit – unul încercând să semene moarte, altul căutând să-i salveze pe ceilalţi. Doi tineri, două destine opuse. Doi tineri care, aparent, erau adepţi ai aceleiași religii, şi-au sacrificat viaţa pentru scopuri radical diferite. Cum se poate explica uriașa prăpastie dintre ei?

Adevărul despre noi

O mulţime de factori sunt responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat, dar unul este mai proeminent. Toate religiile conduc la Dumnezeu, dar dumnezeul spre care conduc ele nu este întotdeauna același. Toţi adepţii unei anumite religii sunt îndrumaţi către același Dumnezeu, dar imaginea acelui dumnezeu nu este întotdeauna aceeași pentru toţi închinătorii respectivei religii. Ceea ce îi diferenţiază este imaginea pe care o au despre dumnezeul lor. După cum moștenirea genetică dictează cursul vieţii biologice, imaginea pe care omul o are despre dumnezeul lui îi dictează cursul vieţii spirituale și morale.

Alterarea imaginii lui Dumnezeu în mintea oamenilor are rădăcini care coboară în timp până la începutul istoriei. Păcatul originar nu a constat în mâncarea unui fruct, ci în subminarea adevărului despre Dumnezeu. Iar când omul a pus la îndoială imaginea pe care Dumnezeu i-o descoperise despre Sine, păcatul s-a comis deja. Tot ce a urmat este consecinţa păcatului împotriva adevărului despre Dumnezeu. Totuși, în timp ce diavolul, care L-a reprezentat fals pe Dumnezeu, nu a făcut altceva decât să-și proiecteze propriul chip asupra Lui, uimitor este însă modul în care omul a ajuns să proiecteze asupra lui Dumnezeu… chipul diavolului.

Acceptarea unei imagini alterate despre Dumnezeu a însemnat păcat, iar păcatul a făcut necesară religia, care în latină înseamnă re-legare, adică refacerea legăturii cu divinitatea, cu scopul trăirii în ascultare de ea. În funcţie de modul cum este percepută imaginea divinităţii unei religii se poate ușor prezice calitatea vieţii închinătorilor acelei religii și a societăţii pe care aceștia o formează. Baal este zeul antic semitic care nu poate fi împăcat decât cu copii arși pe grătarul de aramă din pântecul lui – din această credinţă rezultă modul în care închinătorii lui Baal își priveau copiii. Quetzalcoatl („șarpele cu pene“ – zeul suprem în mitologia aztecă) „cere“ fecioare aruncate în fântână sau mii de inimi de prizonieri smulse cu cleștele și ridicate în faţa statuii în timp ce acestea încă mai pulsează – de unde se poate înţelege valoarea vieţii omului în societatea aztecă. Dumnezeul unei largi categorii de creștini îi va tortura la nesfârșit pe cei care nu L-au ales pe El – ceea ce explică teama care a modelat o eră întreagă – Evul Mediu Întunecat. Cei care Îl văd pe Dumnezeul iubirii care se jertfește, așa cum ne este El prezentat prin Iisus, cunosc bucuria și siguranţa mântuirii care se manifestă în tot ce se numește viaţă personală sau socială.

Biblia spune: Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: Geneza 1,27 Această modelare a omului după chipul lui Dumnezeu nu este doar o experienţă istorică punctuală, ci este una prezentă, procesuală, o experienţă care își pune amprenta asupra tuturor manifestărilor vieţii unei persoane. Omul va trăi după chipul și asemănarea dumnezeului la care se închină și va deveni tot mai mult asemenea lui. Principiul acesta are aplicabilitate generală, fie că vorbim de păgânismul tribal, de religiile monoteiste, de ateism sau de oricare altă religie, fie că vorbim de idolii moderni ai lumii secularizate – sexualitatea, banii, puterea, celebritatea etc.

Adevărul despre Dumnezeu

Este greu de contabilizat varietatea și diversitatea religiilor și a divinităţilor aferente și, pe cât este de greu să crezi că cineva în mod intenţionat ar alege falsul, pe atât de greu este pentru o anumită persoană să admită că adevăratul Dumnezeu ar putea fi în afara sferei vieţii lui, adică mai mult, mai departe și mai adânc decât tot ceea ce știe sau trăiește el în prezent.

Dar setea după adevăratul Dumnezeu este ceea ce îl arde pe om de la leagăn până la mormânt. În adâncul inimii sale, omul intuiește că nu în „palate și poieni“ se găsește adevărata „tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte“, ci că ea vine tocmai din cunoașterea adevăratului Dumnezeu, de care omul se simte înstrăinat și pe care-L caută întreaga viaţă. Iisus numește lucrul acesta viaţă veșnică – „și viaţa veșnică este aceasta: Să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus pe care L-ai trimis Tu.“

„Ioan 17:3”.

</div>”>[1]

Deci există un singur Dumnezeu adevărat și cunoașterea Lui înseamnă, într-adevăr, viaţă veșnică pentru om. Religia lui Iisus se distinge de orice se numește religie tocmai prin felul cum Îl prezintă pe Dumnezeu – așa cum este El cu adevărat, nu așa cum a fost văzut de diavol sau de om. În viaţa și lucrarea lui Iisus se descoperă chipul lui Dumnezeu eliberat de tradiţii omenești sau de sub negura istoriei, un chip viu și adevărat, pentru că Iisus este „oglindirea Slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui“

„Evrei 1:3”.

</div>”>[2]. Iisus a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu între noi şi să ne cheme să credem în El. Aceasta a fost lucrarea Lui și, când a îndeplinit-o, a declarat: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac“

„Ioan 17:4”.

</div>”>[3].

Dumnezeul prezentat de Iisus nu este ascuns, misterios și izolat în relaţia lui cu omul. El nu ne-a adus un nume tainic și misterios, o formulă religioasă care poate fi înţeleasă numai de iniţiaţi, ci ne-a transmis apelativul Abba, adică „Tată“ (sau „tati“, diminutivul aramaic). De aceea, Fiul Întrupat ne-a învăţat să ne adresăm lui Dumnezeu cu „Tatăl nostru care ne ești în ceruri“

„Matei 6:9”.

</div>”>[4].

Iisus a plătit cu viaţa proclamarea adevărului că Dumnezeu este aproape și ne este Tată. Și-a dat viaţa ca să credem mărturia Lui cu privire la adevăratul Dumnezeu și nu se putea oferi un argument mai puternic în favoarea unui asemenea adevăr etern. Principala deosebire dintre creștinismul lui Iisus, iudaismul în mijlocul căruia a trăit și orice altă religie din timp și spaţiu este, deci, tocmai imaginea lui Dumnezeu.

Adevărul despre religie

În primul rând, în timp ce, în orice altă religie, omul încearcă să urce spre divinitate prin ritualuri și sacrificii, Iisus este singurul care ne-a descoperit că nu omul urcă la Dumnezeu, ci Dumnezeu coboară la om în Fiul. El este cel dintâi care ne-a luminat cu privire la conceptul de har, concept care este unic și nemaiîntâlnit în nicio altă credinţă.

Religia nu a fost niciodată chemată să mântuiască pe cineva. Ea nu are această menire și nici puterea de a o pune în practică. Tot ce poate face religia în domeniul mântuirii este să conducă pe credincios la Singurul care poate mântui. Mesajul adevăratei religii este: „În Nimeni Altul nu este mântuire: căci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fiţi mântuiţi“

„Faptele Apostolilor 4:12”.

</div>”>[5].

Fiecare religie îl conduce pe om la un dumnezeu. La adevăratul Dumnezeu nu poate conduce decât Acela care vine de la Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate să conducă la Dumnezeu. De aceea, adevărata religie nu poate fi asemenea celorlalte religii – un set de precepte, doctrine si concepţii. Ea se deosebește fundamental și inimitabil de orice altceva. Adevărata religie este o Persoană. El este Calea, Adevărul și Viaţa. El este Evanghelia, El este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui. În asta constă marea diferenţă. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“

„Ioan 14:6”.

</div>”>[6] Iar Tatăl proclama: „În El îmi găsesc toată plăcerea. De El să ascultaţi.”

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/religie/nu-duc-toate-religiile-la-dumnezeu.html

Reclame
Banner filme

Sustine – Doneaza. Dumnezeu te va rasplatii!

Doneaza in siguranta prin PayPal, cu cardul bancar.

$1.00

Despre ADMIN (21417 articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: