Daniel Hîrtie: M-ai coborât prin valea morții

M-ai coborât prin valea morții

Să simt fiorul umbrei ei,

Încet, dar sigur mă ridici,

Prin rugi aprinse, frații mei.

M-ai rupt de stresul neîmplinirii

Și de al meu plan omenesc,

Mi s-a surpat orice simțire

Din vechiul ideal firesc.

Mă ocolesc speranțe moarte

Ce nu-mi mai dau avânt normal,

Privirea inimii se-ndreaptă

Cu duhul meu spre Canaan.

De vor rămâne multe lucruri

Fără să le mai fi făcut,

E mai ferice când Te cheamă

Acel ce Te iubește mult!

Au râs de mine cei cu faimă,

Cu inimi reci, făr’ caracter,

Mi-au luat doar slăbiciuni în seamă,

Nu și sclipirile din cer!

Dar sunt destul de onorat

Să fie Domnul lângă mine,

Căci oamenii se sting pe rând

Dar Dumnezeu veșnic rămâne.

Nu știu să fi avut vreodată

Străine gânduri de mânie

Încât să nu mai pot avea

Cu frații mei vreo părtășie!

Doar am tăcut știind că au

Pietroaie-n traistele murdare,

Când stai aproape de pământ

Nu te mai spală nici o ploaie!

Acum, la ceas de încercare

Am început să urc spre cer,

Îl văd pe Domnul cum mă cheamă

Să-i fiua aproape, lângă El!

Ce har de-aleasă bucurie

Să ai un Tată iubitor!

Să-ți fie toată viața valuri

Tu doar pluti-vei către cer!

Daniel Hîrtie

https://dininimapentrutine.com/2018/10/29/m-ai-coborat-prin-valea-mortii/