În 1967, doctorul Christiaan Barnard a efectuat primul transplant de inimă. Până la acea vreme, dacă cineva avea inima scoasă din piept, murea. Oamenii au fost uimiți să afle că nu numai inima unui om a fost îndepărtată, dar și că o inimă care nu bătea a fost pusă în locul ei și pornită, și că pacientul a trăit după toate acestea. Ani de efort de proiectare și testare au rezultat într-o invenție sofisticată, o mașinărie care circula sângele și funcționa și ca plămân pentru a aduce oxigen pacienților – o mașinărie plămân-inimă.
Însă, fără îndoială că în același spital, în 1967, a fost o și nouă mamă. Bebelușul ei tocmai făcuse și el această tranziție similară de supraviețuire, folosind o mașină cu mult mai sofisticată de plămân-inimă. Dar niciun reporter nu a relatat povestea lui. Deși primul eveniment, al transplantului reușit, a fost o mare realizare a ingineriei umane, al doilea, cel al nașterii, nu a fost niciodată explicat de către un proces natural.
Nașterea e atât de comună, încât este ușor să treci cu vederea faptul că un bebeluș se dezvoltă într-un mediu complet acvatic pentru 9 luni, o lume în care este imposibil ca cineva să poată trăi imediat după prima lor respirație. Această realizare este împlinită prin faptul că bebelușul posedă, doar în pântecele mamei sale, vase de sânge cu altfel de aranjament și structură față de un adult.
Structura sistemului circulator adult
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/pro-viata/resurse-pro-viata/5279-prima-rasuflare-creati-dupa-chipul-si-asemanarea-lui
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
