EDITORIALE
De ce e respins adevărul? – de Nicolae.Geantă

Am auzit de un confrate care răspândea broșuri creștine, printr-un mare oraș românesc, de pe bicicleta pe care avea și un steag: “De ce fugiți de mânia viitoare pui de năpârci?” Iar trecătorii…
Am citit că un pastor după ce a preluat o biserică a început să aibă din ce în ce mai mulți oameni la predică. Biserica sa creștea din zi in zi. Toți erau bucuroși, mulțumiți, împliniți. În afara unui bătrãn. Acesta îi asculta toate predicile trist. Pastorul aflase că bătrånul e considerat un sfånt de către biserică. Așa că, după un timp, s-a dus să îl întrebe pe bătrãn de ce e trist. “Tu predici frumos, dar ai uitat să predici adevărul”, spuse bătrânul. Pastorul a început să predice din nou, spunând adevărul. După un timp biserica s-a golit. Au rămas doar 3-4 membrii. Atunci pastorul a mers la bătrân: “Acum, ce trebuie să mai fac?”. Batrânul i-a răspuns zâmbind: “să predici frumos adevărul!”
De predicat se predică uneori frumos. Ocolind-se adevărul. Alteori adevărul se predică. Dar nu se spune frumos. Ci dur. Nespus frumos adevărul în loc să fie medicament devine otravă! Și oamenii îl resping.
Adevărul trebuie spus. Dar nu cu toporul în mână… Ci cu înțelepciune!
PS: În cazul bătrânei de mai sus nu e vorba de adevăr. Nici de râvnă fără pricepere. Ci de sectarism. Sectarismul e religia care spune că adevărul e și altceva în afara lui Hristos.
Nicolae.Geantă