Dragostea, boala care te face cu adevărat sănatos

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! – Cântarea Cântărilor 5:8

Dragostea a fost dintotdeauna un subiect vast, controversat, periculos, frumos, devastator și sublim. Dragostea te zăpăcește de cap. Dragostea te vindecă. Dragostea îți dă sens. Toate acestea sunt dependente de criteriile și principiile de viață adoptate de individ.

Vom sublinia trei aspecte fundamentale vis-a-vis de dragoste:

1. Dragostea ca sentiment. Este expusă efemerității. Fiind alimentată doar senzorial, acest gen de asumare a dragostei nu rezistă în timp. Factorul decizional nu este definit de inimă, ci de stimuli externi, ori aceștia nu durează în timp.

Dacă vrei să fii iubit/ă de un egoist/ă intră într-o relație de tip „doar sentiment” și vei avea reușită sigură. Acest gen de abordare nu are nicio legătură cu nevoile celuilalt, cu interesul pentru binele și fericirea lui. Nuu, acesta slujește propriilor interese. Iar fenomenul este întâlnit deopotrivă atât la băieți cât și la fete.

Genul acesta de relații urmărește propriile avantaje, nevoi, cerințe. Fugi de „iubire” sentimentală, neasumată cerebral! Te vei alege cu răni usturătoare ce pot deveni incurabile.

2. Dragostea ca roadă a Sfântului Duh. Aceasta vine de sus. Din cer. De la Dumnezeu. Vrei să ai parte de ea, trebuie neapărat să fii copil al lui Dumnezeu. Lucru recunoscut de El. Dragostea aceasta este coloana vertebrală a Roadei Duhului. De aceea este cap de listă. Galateni 5:22

Aceasta implică:

– Respect reciproc. Nu doar unul, cu atât mai puțin niciunul, ci ambii. Nu un respect pretins, ci unul câștigat prin noțiuni faptice. Vii. Vibrante. Reale. În general nu poți oferi celuilalt respect mai mare decât cel pe care îl ai pentru tine însuți. Iar asta se vede prin modul în care arăți, se simte prin atitudine, se aude prin ceea ce spui.

– Acceptare reciprocă. Cu minusuri și plusuri. Cu defecte și calități. Cu verzi și uscate. Dragostea le acceptă. Pe cele perfectibile se va lupta să le influențeze, pe cele înnăscute le va acoperi, atât în privat cât și în public. Acceptă părinții, natura, familia celuilalt. Și le însușește și le iubește.

– Prețuire reciprocă. Te prețuiesc pe tine, prețuiesc tot ce ține de tine: calități, studii, job, slujbă, familie. Atât de scump este partenerul tău cât preț pui pe el când îl descrii altora. Dacă îi convingi pe prieteni că este un nimeni, asta va fi. Dacă îl/o prețuiești ca prinț/prințesă, vei fi partener de viță nobilă.

– Renunțare. Nu veți experimenta niciodată unirea fericită dacă nu aveți disponibilitatea de a renunta la tabieturi personale, orgolii, mofturi, prejudecăți. Contopirea se face prin accepțiune comună. Iar accepțiunile sunt posibile după cât mai multă renunțare la sine.

– Altruismul. Interesul personal încetează a mai fi o preocupare pentru mine. Interesul pentru binele, fericirea și confortul partenerului primează. Atunci el va adopta aceeași filozofie și amândoi ați pornit în zorile dragostei adevărate.

citeste mai mult: https://onisimbotezatu.wordpress.com/