Cinci din cei zece copii ai unei familii de penticostali din Bihor au fost victime în accidente rutiere grave. (FOTO)

În mai puţin de un an, jumătate dintre copiii familiei Toma din Sălard au fost victimele unor dramatice accidente rutiere! Primul răpus sub roţile unei maşini a fost Alex, un copilaş de numai 10 ani, care de aproape un an zace inert, abia scos din comă. O coincidenţă macabră a făcut ca vara aceasta patru dintre surorile lui să devină şi ele victime, tot ale unui accident, fiind lovite din plin de un şofer iresponsabil.

Alergând între spitale, părinţii încă nu au apucat să cugete asupra nenorocirii care s-a abătut asupra familiei lor. “Nu pot să mă gândesc la asta, ci doar să mă rog lui Dumnezeu”, zice capul familiei, Sorin Toma. Drama acestor oameni i-a mişcat pe numeroşi bihoreni care în ultima săptămână le-au sărit în ajutor, donându-le bani şi încurajându-i să spere că, într-o zi, vor sta din nou bucuroşi la masă, cu toţi cei zece copii…

Din tabără în spitale

Ziua de 28 iulie părea una obişnuită pentru familia Toma. Tatăl, Sorin, a mers la muncă, în atelierele Faist Mekatronic, unde lucrează de câţiva ani, iar soţia sa, Marta, a rămas acasă, la Sălard, aşteptându-şi cele patru fete pe care le trimisese într-o tabără creştină în judeţul Cluj.

Dar n-au mai ajuns. “Pe la 12 şi ceva m-a sunat băiatul mai mare, Mirel. Mi-a zis: «Hai iute la spital, că le-o lovit un nebun pe fete»”, povesteşte Sorin Toma (foto). Vestea i-a tăiat răsuflarea. Când a ajuns la Spitalul Judeţean, a simţit că se prăbuşeşte cerul peste el: fetiţele sale zăceau, fiecare, pe câte un pat de spital!

Cu puţin înainte, Ligia (8 ani), Larisa (13 ani), Denisa (14 ani) şi Cosmina (21 de ani) mergeau pe trotuarul din faţa sediului Poliţiei Rutiere Bihor, pe Calea Clujului, spre staţia de autobuz, unde urmau să-şi aştepte fratele, pe Mirel. “Noi atunci ne-am întors din Cluj, unde am fost într-o tabără. Ne-a lăsat microbuzul în centru şi în staţie trebuia să-l aşteptăm pe Mirel, care să ne ducă acasă, la Sălard, cu maşina lui”, povesteşte Denisa (foto).

Fata îşi stăpâneşte emoţiile mai ceva ca un om mare. E singura care poate relata ce s-a întâmplat atunci, ea scăpând cu rănile cele mai puţin grave. “Mergeam pe trotuar, eu puţin mai în spate decât celelalte trei. Dintr-o dată, o venit maşina aia şi ne-o lovit”, spune adolescenta. Privirea i se mută apoi în depărtare, de parcă vrea să alunge imaginea rămasă pe retină…

Cu trupurile frânte

Maşina care a intrat în ele, un Ford Galaxy cu numere poloneze, era condusă în viteză de un orădean de 20 de ani, de etnie romă. Fără să ţină cont că şoseaua era umedă, şoferul a călcat pedala de acceleraţie mult prea tare. Deplasându-se dinspre Piaţa Emanuil Gojdu spre Calea Clujului, în dreptul Poliţiei Rutiere a derapat şi a pierdut controlul maşinii, doborându-le pe cele patru surori ca pe nişte popice. S-a oprit, apoi, câţiva metri mai departe, în parcare.

Impactul a fost atât de puternic încât Ligia şi Cosmina au fost târâte sub maşină, de unde le-au scos salvatorii din echipele de descarcerare ale ISU Crişana. Larisa zăcea inconştientă, într-o baltă de sânge, pe trotuar, după ce roţile maşinii trecuseră peste ea. Doar Denisa s-a ridicat singură de pe jos şi, în hohote de plâns, şi-a sunat fratele.

Cele patru fete au fost duse de urgenţă la Spitalul Judeţean, de unde Larisa şi Ligia au fost transportate la Timişoara, cu un elicopter SMURD. Mezina suferise o lovitură puternică la cap şi avea oasele bazinului fracturate, iar Larisei i-a fost retezată gamba piciorului stâng. Medicii timişoreni au încercat reimplantarea, dar fără succes, aşa că au fost nevoiţi să-i facă o amputare, mai jos de genunchi.

Cosmina a rămas la Oradea, la Terapie Intensivă, cu un traumatism cranian grav şi cu cinci coaste rupte. Bandajată pe mâini şi picioare, Denisa a fost externată, însă, în aceeaşi zi.

Nici mort, nici viu

Din acea zi dramatică, tatăl fetelor aleargă întruna între spitalele din Timişoara şi din Oradea. De o săptămână, aproape că n-a mai pus pleoapă pe pleoapă, dar totuşi e recunoscător. “Mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc toate patru”, spune bărbatul de 48 de ani, credincios penticostal.

Soţia sa, însă, abia mai găseşte putere să stea în picioare. Pensionară de boală de zece ani, după o depresie severă, femeia e mai lipsită de vlagă decât oricând, mai cu seamă că de aproape un an are acasă un alt copil bolnav, victimă tot a unui accident rutier.

Pe 1 septembrie 2017, Alex (foto), care între timp a împlinit 10 ani, a zbughit-o neatent pe o şosea din apropierea casei. O maşină l-a lovit din plin, iar micuţul a fost rănit extrem de grav. O parte din oasele craniului i-au fost sfărâmate, iar de atunci a rămas în stare vegetativă. “Nici mort, dar nici viu”, descrie tatăl băiatului.

Cosmina nu mai vine

Copilul deschide ochii, dar nu se mişcă, nu vorbeşte şi e hrănit printr-un tub, în ciuda numeroaselor eforturi ale medicilor de a-l vindeca. De altfel, în februarie, cazul său a fost intens mediatizat, după ce medicii Spitalului Municipal din Oradea au decis să-l externeze, fiindcă nu mai puteau să-l ajute, iar băiatul a fost transferat la Bucureşti, unde a fost reoperat, dar tot fără a-i îmbunătăţi starea.

“N-o să mă dau bătut, lupt pentru toţi. Cu Alex suntem programaţi la mai mulţi medici în perioada următoare. Şi cu fetele vom face tot ce e nevoie ca să fie bine”, zice tatăl copiilor. Bărbatul e convins că şi Alex, aşa cum e, a simţit noua tragedie care s-a abătut asupra familiei: de 11 luni, aproape în fiecare zi îl hrănea Cosmina. Iar de mai bine o săptămână, Cosmina nu mai vine…

https://m.ebihoreanul.ro/