21 de intrebări pe care fiecare creştin ar trebui să şi le pună

Uneori stau şi mă întreb care este chemarea creştinilor pe acest pământ şi ce trebuie fiecare om care-şi spune astfel să facă zilnic. Din păcate însă, cei mai mulţi dintre creştini lasă ca zilele să treacă fără ca să vorbească nimănui despre Isus, fără că să arate dragostea lui Isus şi fac alte lucruri în locul lor. Privesc mult. Unde nu trebuie. Judecă aspru. Se simt cumva îndreptăţiţi să facă asta? Este dureros să ştiu, cel puţin eu, că pentru mulţi creştini viaţa cu Isus se rezumă numai la modul în care eşti îmbrăcat, numai la exterior. Atâta timp cât merg des la biserică, sunt cel mai creştin dintre toţi. Atâta timp cât mă îmbrac aşa cum le place lor să mă vadă, sunt perfect! Dar dacă nu…. vai de mine. Nu mă înţelege greşit, îmbrăcămintea şi mersul la biserică sunt lucruri de luat în seamă pentru orice creştin. Dar nu sunt totul, nu sunt religia mea şi nu sunt lucrurile care mă fac creştin. Defapt, ele nu prea contează deloc dacă las celelalte lucruri nefăcute.

Cred că dacă creştinii şi-ar pune unele întrebări dureroase, s-ar ruşina de cât de “creştini” sunt ei. Dar hai să fim sinceri cu Dumnezeu şi cu noi şi să ne punem întrebările astea:

1. Am vorbit astăzi despre Dumnezeu cu cineva care nu are de-a face cu El?
2. Am făcut astăzi fapte bune, din dragoste?
3. Am vorbit astăzi cu cel pe care toţi nici măcar nu-l privesc? (mai ales la şcoală!!)
4. A observat măcar cineva până acuma că sunt cu adevărat creştin ? (referindu-se acel om la modul în care eu Îl reprezint pe Isus) 
5. M-am rugat eu astăzi pentru cel orfan, pentru sclavi, pentru oamenii care suferă?
6. I-am spus astăzi cuiva că mă rog pentru el?
7. M-a văzut cineva citind Biblia vreodată, cineva care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu?
8. După ce mă cataloghează oamenii pe mine ca şi creştin? După hainele mele, după familia în care am crescut sau după felul în care eu îmi trăiesc viaţa?
9. Prin ce fel arăt eu oamenilor că sunt creştin?
10. Am fost vreodată prigonit din pricina numelui Său?
11. Dacă mâine aş muri, sunt eu sigur că voi merge în Rai?
12. Ce reprezintă Isus pentru mine? Este El numai piciorul de care mă agăţ ca să nu merg în Iad, sau este El iubitul sufletului meu?
13. Citesc Biblia zilnic?
14. De exemplu, aleg să nu merg într-o discotecă numai pentru că sunt creştin şi religia nu mă lasă, ori pentru că-L iubesc pe Isus aşa de mult încât sunt dispus/ă să renunţ la lucrurile care Lui I-ar aduce lacrimi-n ochi?
15. Sunt dispus/ă să mor pentru El? (moarte de sine/moarte fizică)
16. De ce judec uneori pe ceilalţi creştini pentru modul în care ei se îmbracă şi imediat îmi fac în minte o imagine despre ei, o imagine care îmi va influenţa radical felul în care îi voi privi din ziua aceea?
17. Îmi dăruiesc eu în fiecare zi inima numai Lui? Sau încă mai sunt unele cămăruţe ale inimii mele în care nici Dumnezeu nu are voie să intre?
18. Cred eu că Isus îmi este mai mult decât îndeajuns? Sau încă mai mă agăţ de unele persoane, intru în relaţii nepotrivite pentru a-mi umple acel aşa-zis “gol din inimă”?
19. Oftez şi nu sunt de acord atunci când voia lui Dumnezeu este în contradictoriu cu a mea?
20. Am dorinţa de a lupta pentru cauza celor întristaţi? Dacă cineva mi-ar cere vreodată un sfat atunci când se află într-o situaţie grea, aş fi pregătit să-l mângâi şi să-l sfătuiesc eu pe acel om?

21. Câţi oameni au plâns până acuma pe umărul meu?

Întrebările acestea ar trebui să ni le punem fiecare în dreptul nostru, şi să gândim a doua oare înainte de a mai arunca cu pietre în fraţii şi surorile noastre, iar în locul pietrelor eu zic să aruncăm cu laude aduse Lui înspre Ceruri. Apropo, ştiaţi că judecând pe alţii şi uitându-vă mereu la greşelile celorlalţi nu vă face mai buni şi mai creştini în ochii lui Dumnezeu? Ci mai degrabă cădeţi sub blestemul “judecă-şi-vei-fi-judecat”.