Reclame
ULTIMELE STIRI

Har – Interviu cu Gabi Zagrean


De ce am pus acest titlu? Pentru că nu m-am bucurat de mica audiență niciodată mai mult decât acum. Da, e bucurie și nu povară. A fost uneori ca la darts câte o săgeată înfiptă ce credeau că a avut o țintă sigură și când sperau că va fi așa, piesa de joc cădea jos.

E doar HAR ce ni se întâmplă nouă prin el și trebuie să simțim onoarea. Ce e drept, în lumea asta nu am știut să o ținem mereu curată, pentru că nu am înțeles întotdeauna, pentru că suntem copii și mai mereu inconștienți.

Știm că ați fost mereu acolo să ne atenționați la fusta prea scurta, la tunsoarea ciudată, la unghiile vopsite, la purtarea fireasca.

Unii ne-ați iubit când ne-ați spus, alții nu ați știut să o spuneți cu dragoste.

Dar cu toate astea, lucrarea s-a făcut indiferent și independent de no, pentru că trebuie să înțelegem că nu putem influența noi deciziile lui Dumnezeu, El ne-a ales pe noi știind că nu vom fi mereu „ceas”, să spun așa.  

Și totuși, vorbim de har pentru că întâlnim acest om des, am crescut cu el și în timpul limitat ne-a fost tată cât alții într-o viață.

Îmi place să spun despre el că „doar ne-a iubit”, urmând să explic această frază.

E plin de dragoste și nu a putut să aplice nuiaua, deci dacă ne vedeți mai zurlii, iertați-l, a fost prea bun pentru noi și este.

Voi fi subiectivă, altfel nu ar fi normal.

Am ales să-l descos de unele amănunte, din mai multe motive. Unul ar fi că din pricina lui am vizibilitate și voi toți astăzi ați dat click ca să citiți. Mă înclin. Un altul ar fi că mi-e tată și e interesant de povestit cu el, astfel că am zis să mă dau și eu interesantă de asemenea. Iar cel mai important este faptul că mă intrigă tot mai mult comportamentul lui și îmi pun eu întrebarea ce o aveți și voi: de ce el și care e secretul.

Care secret? Mulțimea.

Iertați-mi indiscreția comparației, dar cei de pe margini s-au întrebat mereu de ce pe Isus îl urmează oamenii  și de ce îl caută…

Mi-am permis. Să nu aruncați cu pietre. Sunt subiectivă.

Așadar, am ales un soi de întrebări mai directe, mai pe subiect, ca să pot scoate în evidență ce-i mai important.

Să începem, deci, mica discuție dintre noi doi sub forma unui interviu.

 

 

Cum arată kilometrajul slujirii tale din punct de vedere al anilor, mai bine spus, câți ani ai, secerătorule?

 

Câți ani am? Draga mea, anii mei sunt un secret pentru mulți, pentru că o parte din cei care mă cunosc îmi spun că nu arăt kilometrajul. Rece! Cu mult mai puțin (îmi dau ei kilometrajul înapoi). Îmi place să mă hrănesc cu această iluzie. Iar de slujire, undeva vreo 27 de ani, excluzând tinerețea de până la 20 de ani. Unde nu prea am stat pe margini. Am fost corist mulți ani, undeva între tenor și sopran (mereu le încurcam partiturile). Zâmbesc. Am ceva ani, dar cei mai mulți urmează… Întineresc mereu! Slujirea te întinerește. E un salon de înfrumusețare… ceresc! Poate dacă o să afle acuma mai mulți o să fie „aglomerație”. Vă aștept!

Nici nu știu cum au trecut anii ăștia. A fost greu, a fost frumos, a fost… Dar ce-i mai bun urmează. Nu?

Povestește-mi despre tine! Poți să îmi explici puțin lucrarea ta? Ce îți definește slujirea?

 

Nu prea îmi place să vorbesc despre mine. Știi, nu? Cedez mereu în fața copiilor mei. Ăsta e reproșul soției, a lui Mary. Hai, să fie…

Îmi place să cred că sunt o voce, un glas care strigă, care exprimă convingeri și trăiri, experiențe reale. Nu îmi plac teoriile, poveștile abstracte. Îmi place să simt, să trăiesc și îmi plac lucrurile directe, clare. Eu slujesc cu vocea, cu inima, cu tot ce am… Îmi place să dau totul acolo, exact cum ar fi ultima ocazie.

Un mic secret. I-am cerut Lui, când m-a chemat, să fiu așa: să nu plictisesc, să nu fiu o povoară. Să fiu util, să fiu efectiv acolo cu tot ce am.

Definiția ar fi: Iubesc ce fac. Iubesc oamenii. Iar ei simt asta.

Dincolo de mesaje, de cuvânt, există o legătură de comunicare nevăzută, duhovnicească, cosmică. Nu vă pot explica asta, dar o simt, o trăiesc, ier ei, oamenii, îmi confirmă mereu asta.

Apoi, ador simplitatea mesajelor. E greu, e complicat să fii simplu, dar când ajungi acolo e locul în care toți te înțeleg. E un fel de rai al slujirii. Ce te poate face mai fericit când vezi pe bunicul de 70 de ani și pe adolescenta curioasă și că îi poți așeza în acest spațiu, pe același rând de scaune. Iubesc să văd asta. Evanghelia poate face asta.

Mai vrei? Mă opresc sau poate nu… Eram copil și îmi plăcea fotbalul. A venit la Beclean un antrenor din București – am urmărit din „pădure” (era păcat) – primul antrenament. Avea o frază pe care o repeta mereu, până la enervare: „simplu, simplu, fii simplu”. Dă drumul la minge, mi-am dat seama că drumul spre poartă, spre gol, spre victorie e prin simplitate. Am învățat și eu ceva din păcătosul ăsta de fotbal.

Bun. Altă întrebare? 

Care dintre următoarele categorii de format spiritual te atrage cel mai tare: programul duminical, evanghelizările, conferințele sau turneele misionare?

 

În general, mental suntem atrași de ce nu putem avea. De multe ori, când sunt în călătorii lungi și mereu obositoare, îi invidiez enorm pe cei „duminicali”. Visez să merg la braț cu soția înconjurat de copii și mai nou, nepoți. Dar nu știu cât de fericit aș fi dacă ar fi mereu așa! Nu am avut ocazia să aflu pe termen lung, ci doar sporadic.

Cred că în viață trebuie să-ți descoperi obligatoriu chemarea ta. Apoi s-o dezvolți în timp și vei avea surpriza să afli că acolo e cheia vieții de pe pământ. Totul gravitează în jurul acestei realități. Eu am fost binecuvântat să o aflu exact la timp. N-am bâjbâit deloc.

Atunci răspunsul e… pot să fiu atras de programe de conferințe, turnee, dar locul meu e „acolo”, în teren, între oameni ascultându-le durerile și bătăile inimi.

De multe ori, evangheliștii sunt greu de înțeles, sunt luptători, aleargă, iubesc și sunt uneori naivii pământului. Vă întrebați de ce? Zâmbesc!!!  Cred tot timpul că vor cuceri lumea pentru Dumnezeu. Nu este munte prea înalt să nu-l urci! (cântarea evanghelistului)

Ei au povestea lor, e fain. Pot fi chiar teleportați, de exemplu Filip. Dar trebuie să ai o constituție sportivă să poți ajunge „carul”! Mă opresc! 

Care dintre acestea crezi că este cea mai eficientă „slujbă” sau care are cel mai mare impact asupra oamenilor?

 

Impactul îl produce evanghelizarea. Mergeți, propovăduiți, dar pasul numărul doi e biserica care trebuie să preia omul atins, convins de evanghelie și de Duhul Sfânt și să facă un ucenic din el, crescându-l într-o atmosferă duhovnicească. Nu există o competiție între slujbe, daruri, lucrări, ci o conlucrare pentru câștigarea și desăvârșirea omului!

Ar fi bine să înțelegem treaba asta. Nu vreau să îmi descarc durerile și nemulțumirile pe tema asta, mulți nu înțeleg deloc cu ce se „mănâncă” adevărurile astea.

Poate altă dată. 

Care este lecția cea mai importantă pe care ai învățat-o din viața de evanghelist?

Citește mai mult:

https://bellablog.ro/2018/07/11/har/

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/

Articole recente: LibrariaCT.ro

Despre ADMIN (19726 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: