Richard Wurmbrand – mărturia sorei Brașov

Poate va intrebati de unde atata prietenie intre mine si familia Wurbrand ? Nu e deloc o intamplare. Sunt lucrurile acelea de care scrie apostolul Pavel la Efeseni 2:10

,,Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.’’

Tatal meu, nascut in 1917, in numai 3 luni a ramas orfan la 11 ani de ambii parinti. Erau doi frati si o surioara de 5 ani.

Pe la 14 ani fratele mai mare al dansului, unchiu Niculae, l-a trimis de la Fierbintii de Urziceni, unde locuiau, la Bucuresti, sa munceasca ca baiat de pravalie. Acolo la varsta de 16 ani datorita marturiei la doi tineri, Mihai de la Matara si Stan Stanica si ei tot baieti de pravalie, tataie (cum ii spuneam noi pana a plecat la Domnul Isus la 98 de ani) si-a dat inima Domnului Isus. Era insetat dupa Scriptura si partasie cu frati alesi si cand l-a descoperit pe fr Richard, mai mare ca dansul cu 9 ani, predicand la o biserica din str Olteni din cartierul Dudesti nu s-a mai deslipit de dansul. Frecventa regulat toate adunarile unde vorbea fr. Richard Wurbrand pana cand fr. Richard a fost arestat.

Intre timp, parintii meu s-au casatorit si nunta au ales sa o faca cu fratii arestati prigoniti, trimisi din inchisoare sa munceasca pe mosia unui bogat de langa orasul Brasov. Cand am aparut noi, parintii ne luau de mici la adunare si pastrez proaspat inca in minte atmosfera electrizanta din predicile fr. Richard Wurbrand. Transmitea o bucurie contagioasa. Acolo am invatat sa-i iubim pe fratii evrei, chiar daca atunci bateau in societate vanturi si furtuni antisemite.

Mai tarziu, alaturi de parintii mei, aveam sa fiu privilegiata sa fiu in partasie cu alt frate evreu: Lury Isidor. Era un indragostit de Domnul Isus si un curajos castigator de suflete. Chiar sora Lenuta Branzei ne-a povestit despre dansul, caci l-a cunoscut de tanara. A fost inchis intr-un lagar de evrei unde munceau din greu. Cand il batea cu biciul pe spatele gol suferea rau, dar isi aducea aminte de cuvintele psamisului psalmul 129:3, care spune despre Domnul Isus:

,,Plugarii au arat pe spinarea mea au tras brazde adanci pe ea“.

Cand a iesit din lagar, Lury Isidor nu a avut unde sa merga si parintii mei l-au luat la noi acasa. A ramas credincios pana la moarte chiar daca a trecut prin multe si grele incercari, intre care si pierderea tinerei sotii, calcata de tren chir in apropierea casei.

Un alt Har cu care am fost binecuvantata s-a intamplat chiar inainte sa termin liceul, cand am avut privilegiul sa leg o prietenie pe viata cu o fata evreica, Rica Lazarovici. La 18 ani, ea si-a predat viata Domnului Isus, asumandu-si toate riscurile persecutiilor din partea parintilor si fratilor ei din Barlad, Romania. Rica Lazarovici a emigrat apoi in Israel cu parintii, dar a continuat sa evanghelizeze evreii din Asdod, unde a poposit pentru prima oara. A suferit violenta vecinilor care au improscat cu pietre casa ei. Am aflat aceasta chiar de la fratele Isidor care ne-a citit dintr-un ziar israelian in care aparuse atunci un articolul cu titlul ,,Mesia a venit la Asdod”.  Rica traieste si acum in Israel, langa Tel Aviv, și continua sa aduca suflete din poporul evreu la Domnul Isus. Are partasie cu frati mesianici din Pet Ticva. Va cer scuze ca m-am departat de subiect ca sa subliniez imprejuraile vietii care m-au facut sa iubesc poporul evreu.

De fapt, am vrut sa va scriu despre cauza vizitelor mele la familia Wurbrand.

Sora mea Angela Albeanu, acum Ionescu, ajunsa la frumoasa varsta de 70 ani chiar azi, pe 4 iulie 2018, in Boeumont California, mi-a repovestit o scena dintr-un tren cu care venea de la un sanatoriu de rheumatism din regiunea Clujului. In vagon erau doua feluri de pasageri: copii care veneau de la sanatoriu si doi detinuti eliberati din inchisori.

Iesind pe hol si vazand puscariasii scapati din inchisoare, privirea ei s-a oprit asupra hainelor unui detinut. A impresionat-o ca era peticite cu hartie ca sa nu se vada pielea. Angela era pe atunci eleva la scoala profesionala de croitorie de la Casa de Mode din Bucuresti si o atrgeau instinctiv hainele oamenilor. Cel mai mult au uimit-o insa paduchii care circulau pe aceste haine ciuruite. Parca curgeau de pe omul acela. Fara sa stie, il privea staruitor chiar pe fr. Richard Wurbrand. Si el s-a uitat la ea, mirat ca o fata de 16 ani il privea cu atata interes. I-a spus: ,,Eu nu am mai vazut de mult o tanara ca tine. Dar nu cumva tu esti … chiar fiica prietenului meu, Albeanu Sandu?“

Sora mea a fost foarte impresionata și nu a uitat niciodata aceasta scena. Avea sa fie si mai mult impresionata in Gara de Nord unde o multime de credinciosi, printre care erau si de parintii nostrii, il asteptau pe Fr Richard Wurbrand. Aflasera ca s-a eliberat din inchisoare. Sora mea semana foarte mult cu tatal meu, de aceea a exclamat fr. Richard: ,,Tatal tau, Sandu Albeanu e prietenul meu.”

Nu e nicio mirare deci ca, mai ales cand fratele Richard era inchis, eram in casa sorei Bintia. Anumiti frati care simteau cu cei in suferinta, dar care nu indrazneau sa vina la sora aBintea personal din pricina urmariri si prigonirii, mă trimeteau pe mine cu modestele lor daruri financiare. Ma atrageau foarte mult aceste vizite la sora Bintia pentru ca dansa avea un dar deosebit de a talmacii Scripturile. Avea ,,lumini“, descoperiri personale si cand deschidea Biblia ma purta prin locuri ceresti, de pierdeam notiunea timpului. Cand plecam din camera aceea de la mansarda nu coboram, ci zburam, ducand cu mine bucuria si misterul vietii de legatura tainica cu Domnul Isus, exemplificat asa de bine de sora Bintia, prea aleasa doamna, o adevarata fiica de Imparat!

Citeste mai mult: https://barzilaiendan.com/2018/07/04/richard-wurmbrand-marturia-sorei-brasov/