Tony Berbece: Am crescut într-o societate discriminatatorie dar nu mi-am dorit niciodată să mă sinucid.

ADMIN18 mai 2018

1 14 1 minute read

Am crescut într-o societate discriminatatorie dar nu mi-am dorit niciodată să mă sinucid.

Mama a devenit creștin evanghelică când eu aveam 4 ani. Tocmai ieșisem din Comunism, o ideologie ateistă care a distrus în mare parte creștinismul, pe cel de stat l-a transformat cu mici excepții într-un sistem de turnători (nesupușii au fost eliminați), iar pe cel neinstituționalizat l-a asuprit prin arestări și tortură.

Acest Comunism i-a făcut pe români să creadă că “ceilalți” creștini, pe care nu-i pot controla și care se ascundeau prin poduri și pivnițe ca să se roage, fac tot felul de blestemății, doar pentru a-i stigmatiza și pentru a îndepărta masa ușor de manipulat de ei.

Noi, creștinii evanghelici, am căpătat niște porecle cum ar fi “pocăiții” și “sectanții”. Prima e adevărată, a fi pocăit e un har mare, cuvânt care vine din grecescul metanoia, care înseamnă schimbarea minții, dar necunoscătorii ți-o spuneau cu un dispreț care te linșa. Mulți copii fugeau de noi, de copiii pocăiților, ne înjurau, ne acuzau de tot felul de lucruri satanice și neadevărate. Ne mânjeau părinții cu tot felul de vorbe mizerabile.

Mulți profesori (aud că și azi sunt mulți disprețuitori de genul), ne marginalizau când aflau că suntem “pocăiți”, puneau garduri în jurul nostru, garduri invizibile dar incredibil de tangibile. Le simțeai și le vedeai cu sufletul.

Dar în tot acest dispreț în care am trăit am fost fericit, știam că fac binele, azi îmi trag seva ca om din acea relația sinceră cu Hristos pe care am dezvoltat-o în copilărie și pe care o voi continua până în veșnicii. Ce vreau să zic cu toate acestea? Când sufletul îți spune că faci binele poți avea parte de tot disprețul din lume că vei avea pace.

Dar când trăiești în pofte mizerabile îți pierzi pacea. Cine alege să se sinucidă pentru că a fost “disprețuit”, chiar nu era pe calea cea bună. Nu am auzit de prieteni de-ai mei să se sinucidă pentru că erau “pocăiți”, nici unul măcar din mii câți am avut. De ce aleg unii disprețuiți astăzi să se omoare? Pentru că poftele lor se războiesc cu sufletul!

https://www.facebook.com/search/top/?q=tony%20berbece