Perspectiva Pastorului Daniel Branzai: Slujba profetică și caracterul ei – evenimentul de la Portland

Scriu aceste lucruri ca reacție la un filmuleț pe care l-am primit și în care un ,,musafir“ găzduit cu amabilitate de păstorul local din Portland (fr. Câmpean) s-a rățoit public la el și l-a învinuit că-i fură libertatea și călăuzirea Duhului care-l îndemnase pe el să conducă serviciul de închinare. Un astfel de ,,musafir obraznic“ n-ar trebui să mai găsească curând ,,gazde“ în adunările creștine serioase. Adunarea sfinților nu este un bâlci gălăgios în care fiecare scamator își face numărul independent de ceea ce fac ceilalți.

Felicitări păstorului local matur și responsabil care a curmat spectacolul nedorit și felicitări adunării care a avut maturitatea să așeze în autoritate astfel de păstori.

Doar câteva cugetări despre activitatea de predicare în Biserică:

1. Asemenea purtătorilor de cuvânt în scris ai lui Dumnezeu, care ne-au lăsat Biblia, purtătorii de cuvânt oral ar trebui să fie și ei, măcar într-o măsură mică, ,,inspirați“ de Dumnezeu.
2. Apostolul Pavel folosește termenul ,,poorocie“ când vorbește despre cei ce predică în adunarea sfinților (1 Cor.14:1,3,4,5, etc.):
   ,,Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi“ (1 Cor. 14:1).
3. Nu toată predicarea este ,,proorocie“. Ea este doar o parte a ei:
   ,, În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă … cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?“ (1 Cor. 14:6).
4. Aspectul profetic al predicării se manifestă în ,,cercetarea personală“ pe care o simt ascultătorii. Ei au sentimentul că vorbitorul știe ceva despre ei și ,,le vorbește direct lor“:
   ,, … și  intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru“ (1 Cor. 14:24-25).
5. Caracterul profetic al predicării nu încurajează individualismul și nu transformă pe nimeni într-un arogant infailibil. Pentru că vor exista întotdeauna prooroci mincinoși, predicarea publică trebuie pusă sub filtrul supravegherii:
   ,,Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece“ (1 Cor. 14:29).

citeste mai mult: https://barzilaiendan.com/