David Lela: Iată-mă,trimite-mă

Iată-mă,trimite-mă

Erau zile de primăvară. În anii copilăriei alergam spre terenul de fotbal de pe Malul Mureşului,în timp ce la aceeaşi oră din zi,unii copii se îndreptau spre Biserică pentru repetiţiile din cadrul corului Bisericii. Însă ce îmi păsa mie; eram doar un copil şi îmi doream mai mult să fac ce fac ceilalţi copii,nu ce fac copiii de la Biserică. Mama îşi dorea atât de mult ca eu de fiecare dată să cânt în Biserică,însă visele mele erau altele.

Chiar atunci când nu asculţi de părinţii tăi, Dumnezeu te vede; e cu ochii îndreptaţi spre tine,în timp ce urechea Lui aude şi ascultă rugăciunile părinţilor tăi care se roagă pentru tine,pentru salvarea copilăriei tale din anturajele rele de pe strada ta,din clasa ta,din oraşul tău sau din faţa blocului unde locuieşti.

Domnul Isus vede că tu după şcoală în loc să mergi acasă şi să-ţi faci temele,iar apoi să repeţi cântarea de la corul de copii şi să înveţi versetul de aur,te duci cu colegii tăi de clasă la biliard şi la aparatele electronice şi jocuri pe calculator de tot felul. Acum eşti copil şi nu-ţi dai seama de ceea ce faci. Cuvântul „Ascultă-mă, copilul meu!!” pe care părinţii tăi ţi-l spun mereu poate e un deranj pentru tine atât de mare încât deseori trânteşti uşa în faţa mamei tale,iar apoi strigi din camera ta „Lăsaţi-mă în pace!” Toate acestea,dragul meu prieten,nu fac altceva decât să te îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu,să ai o copilărie trăită în păcat,iar apoi când vei ajunge adolescent/ă şi în anii tinereţii vei fi atât de departe de Dumnezeu încât viitorul tău va fi ruinat,iar inima părinţilor tăi,îmbătrânită de multă durere pe care prin faptele şi obiceiurile tale le-ai oferit-o zi de zi.

Ca şi tine am fost şi eu şi te înţeleg foarte bine,însă aş vrea să-ţi spun că rugăciunile părinţilor mei m-au ţinut mereu în Biserică. Aproape duminică de duminică,mama avea câte o cântare pe care mă învăţa să o cânt împreună cu fraţii mei sau alteori singur. Mulţi ani la rând făceam acest lucru doar de dragul ei şi de frică să nu fiu pedepsit în urma neascultării mele. Prin faptul că mergeam la Biserică şi eram implicat în corul de copii,aşa am început să îmi dau seama tot mai mult de darul pe care Dumnezeu l-a aşezat în mine de mic copil. Darul de a cânta,însă înainte de a descoperi acest dar tot mai mult,a fost necesar să ascult de părinţii mei. Chiar dacă la început nu-mi plăcea,treptat Dumnezeu a născut în mine o dorinţă tot mai mare pentru a merge înainte pe acest drum: „Drumul de acasă la Biserică”. Era drumul uneori cu zăpadă,ploi,ger şi veri călduroase,însă acest drum s-a meritat.Îmi aduc aminte şi acum cu drag de acest scump drum:”Drumul către Biserică”. S-a meritat dragul meu prieten şi îţi spun din toată inima că şi pentru tine se merită să faci eforturi. Chiar dacă eşti doar un copil,Dumnezeu te va ajuta! Îţi promit! Să privim puţin la versetul din Matei 3:16 :

“16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. “

Să privim la acest tablou cunoscut foarte bine de către orice copil şi anume Naşterea Domnului Isus. Despre acea vreme,Biblia ne spune că Irod când a aflat că s-a nascut Isus,a poruncit ca toţi copilaşii de parte bărbătească de la doi ani în jos să fie ucişi. În acea vreme era vorba despre o moarte fizică a acelor copii. Vă daţi seama,dragi copii, ce durere pentru acei părinţi? Astăzi, este vorba despre o altă moarte pe care diavolul vrea să o aducă în dreptul fiecărui om şi anume : moartea spirituală. Privind metoda lui de lucru,el,diavolul vrea să distrugă copilăria multor copii ca şi voi. Ştiţi de ce? Pentru că el ştie că dacă din copilărie eşti al lui,în felul acesta îi va fi uşor să te ţină în păcat toată viaţa. Mulţi tineri îşi trăiesc frumoasa tinereţe în păcat datorită faptului că în copilărie au fost străpunşi şi ucişi de diavolul în primul rând prin : neascultare de părinti. De ce spun că prin neascultarea de părinţi? Pentru că de la neascultare,dragi copii,se ajunge la pierzare. În copilăria mea,am înţeles cât de important este să ascult de părinţi,de învăţătorii de la şcoala duminicală şi de sfaturile celor bătrâni din Biserică etc. Au venit anii tinereţii,când am realizat că s-a meritat atât de mult să-mi ascult părinţii şi să mă implic în slujire prin darul de a cânta în Biserică,încât Dumnezeu a deschis uşă după uşă înaintea mea ca eu să pot descoperi moduri noi prin care Dumnezeu avea în plan să mă folosească.

Am început să studiez unele instrumente muzicale,apoi la vârsta de 20 de ani să înregistrez primul album vocal. După acest album,am început să descopăr acest lucru şi anume că Dumnezeu mă chema la mult mai mult decât mă aşteptam eu. Din anul 2010 până în prezentul anului 2017, Dumnezeu m-a ajutat să înregistrez mai multe albume muzicale,unele dintre cântări le-am primit de la Dumnezeu în momente de încercare. Una dintre cântările cele mai profunde pe care le-am primit se intitulează „Tata”. Poate vă întrebaţi de ce are acest titlu. Da… Pentru că această cântare am primit-o de la Dumnezeu în clipe grele în care tata era încercat pe patul de suferinţă. Această suferinţă a tatălui meu a durat câţiva ani,însă îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a întărit să pot să stau alături de tatăl meu în toţi aceşti ani. Această cântare am exprimat-o în decursul unor 4-5 minute,însă melodia ei a continuat fără oprire mult mai mult în toţi aceşti ani.

O,dar slăvit să fie Domnul că El a adus izbăvire,iar cântarea de jale s-a tranformat într-una de bucurie şi mulţumire ce va continua până în veşnicie pentru că EL a fost ,este,şi va fi singurul VINDECĂTOR!!

După toată această perioadă de încercare,am început să-mi doresc tot mai mult să călătoresc pe drumul slujiri şi implicarea tot mai mult în unele ramuri ale slujiri aici pe pământ de dragul lui Isus. Unul dintre drumurile pe care Dumnezeu mi l-a deschis a fost şi este drumul spre copiii orfani din zona judeţului Vaslui şi Oltenia. Acolo am întâlnit copii care nu ştiu cum arată o bomboană,nu ştiu cum e gustul unei ciocolate sau al unei portocale,însă în acei copilaşi L-am văzut pe Isus Hristos. Ştii,dragul meu copil, în timp ce slujeam lui Dumnezeu printre acei copii îmi aduceam aminte de un lucru. Ştiţi la ce mă gândeam? La anii copilăriei mele. La faptul că pentru Dumnezeu şi Biserica Sa, s-a meritat să renunţ la terenul de fotbal de pe Malul Mureşului,la anturajul de pe stradă,la desenele animate în urma cărora noaptea când dormeam aveam vise ce mă înspăimântau ,la jocurile de pe calculator şi la toate obiceiurile pe care copii neascultători de părinţi le aveau.

Dragul meu copil,aş putea atâtea să-ţi spun despre iubirea lui Isus pe care şi-a arătat-o faţă de mine,însă vreau să te motivez să-L cauţi şi să-L slujeşti pe Domnul Isus din toată inima. Dă-I Lui copilăria ta,aleargă spre Biserică,doreşte-ţi să fi primul la fiecare repetiţie şi program de Biserică. Luptă-te să fi diferit de cei din jurul tău,de colegii tăi,de prietenii tăi,de cei din autobus care în fiecare dimineaţă când îi întâmpini în staţie spun câte o glumă ce provoacă râs celor din jur şi apoi prin înjurături îşi schimbă vorbe uşoare unii altora.

Dragul meu prieten,tu poţi fi diferit în generaţia ta. Tu poţi fi un exemplu în lumea în care trăim. O lume plină de copii ce sunt prinşi în mrejele lumii virtuale. Atâţia copii care nu mai ştiu ce înseamnă o copilărie reală ci doar o lume virtuală prin care navighează privind în faţa unui ecran care nu face altceva decât să le fure toată copilăria.Tu poţi să ai o copilărie fericită,poţi să ai cei mai fericiţi părinţi din lume. Fă-i fericiţi pe părinţii tăi mai mult decât printr-o notă mare pe care o primeşti la şcoală. Fă-i fericiţi prin faptul că-i asculţi în primul rând în cele spirituale. Spunei mamei tale “Mamă,vreau să ajung un slujitor.” Doreşte-ţi acest lucru. Roagă-te pentru viitorul tău,ascultă-ţi părinţii în fiecare zi,roagă-te împreună cu ei,nu lipsi de la Biserică ori de câte ori e o slujbă. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu,spune şi colegilor tăi despre Domnul Isus,iar dacă poţi,fă şi acest lucru: Invită-ţi colegii,prietenii de pe strada ta,din şcoala ta,invită-i la Biserică. Începe prin a-i chema la repetiţiile de cor şi vei vedea prin credinţă mari rezultate!

NU UITA : pe parcursul acestui drum vei fi cel mai în siguranţă,vei fi în braţele lui ISUS!

“ISUS LE-A ZIS: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. (Marc.10:14)”

David Lela