Reclame
ULTIMELE STIRI

„DE ACUM SUNTEM CRESTINI:” MARTURIA UNEI FOSTE MUSULMANE


Presa occidentala acorda atentie occidentalilor care se convertesc la islam dar tinde sa ignore convertirea musulmanilor la crestinism. Cu ani in urma presa britanica a publicat pe larg despre convertirea la islam a fostului ambasador britanic in Arabia Saudita, iar spre sfartisul anului trecut si inceputul acestui an presa germana a facut la fel privind convertirea la islam al unui  lider din Alternativa pentru Germania care a demisionat din partid. Trecuta cu vederea insa este convertirea musulmanilor la crestinism, un subiect pe care il incepem astazi si speram sa-l continuam cu alte ocazii. Iar un alt subiect, ingrijorator, este persecutia continua si de durata a crestinilor de catre musulmani in centrele de refugiati din Europa, in special Germania. [Detalii: http://www.dw.com/en/anti-christian-crime-causes-increasing-concern-in-germany/a-42430403]
Cu ani in urma se zicea ca pina in 2075 islamul va deveni religia cea mai numeroasa a planetei iar crestinismul va fi pe locul doi. Dar sondaje de opinie facute in ultimii ani incep sa puna la indoiala acest pronostic. Sub Administratia Obama numarul musulmanilor in Statele Unite a crescut mult, in special datorita imigratiei si politicii pro-refugiati musulmani dusa de ea. Conform unui studiu publicat pe 26 ianuarie de Pew Research Center, insa, numarul musulmanilor in Statele Unite s-a plafonat si pare sa nu mai creasca. Daca anual numarul musulmanilor in Statele Unite creste cu 100.000, simultan comunitatea musulmana pierde un numar aproximativ egal de credinciosi. Cresterea lor numerica e atribuita imigratiei, sporului natural demografic si convertirii la islam a unor crestini, budisti, hindusi si a membrilor altor religii. Conform studiului Pew, 100.000 de musulmani isi parasesc credinta anual in SUA. Dintre acestia, 55% devin atei, lipsiti de credinta, agnostici ori fara religie, 22% se convertesc la crestinism, 21% nu se identifica cu nici o religie, iar 3% afirma ca nu stiu ce cred. 22% dintre cei care parasesc islamul sunt musulmani imigrati din Iran, motivul principal pe care ei il invoca fiind excesele teocratiei islamiste si terorismul islamist. [Detalii: http://www.pewresearch.org/fact-tank/2018/01/26/the-share-of-americans-who-leave-islam-is-offset-by-those-who-become-muslim/]
 
O carte fascinanta
Musulmanii Europei, in special iranienii, se convertesc si ei la crestinism, in numar modest, dar constant. O carte a fost publicata la sfarsitul anului despre convertirea la crestinism a unei tinere iraniene, nascuta in Iran, dar care prin mila lui Dumnezeu a ajuns in Europa, s-a stabiliti in Suedia si acolo s-a convertit la crestinism impreuna cu familia ei. Iar apoi a convertit pe altii.
E greu de spus cind autorea, Annahita Parsan, s-a nascut. Cartea descrie evenimente dar nu prezinta o cronologie a vietii ei. Numele ei e fictiv, dar in spatele lui se afla o persoana reala cu o poveste de viata tragica, plina de abuziri din partea familiei, a sotului, a autoritatilor si a prietenilor. Singurele persoane care s-au purtat frumos cu ea, i-au zimbit, nu au abuzat-o si au tratat-o cu compasiune, demnitate si respect, zice ea, au fost crestinii. Titlul cartii, parca inspirat din una din epistolele Apostolului Pavel, e Stranger no More, care ar putea fi tradus in romaneste in mai multe feluri, dar cel mai potrivit, Nu mai sunt straina. Subtitlul cartii e A Muslim Refugee’s Story of Harrowing Escape, Miraculous Rescue, and the Quiet Call of Jesus (“Istoria unei refugiate musulmane despre o evadare spectaculoasa, o salvare miraculoasa, si chemarea blanda a lui Iisus”)
E usor de dedus din evenimentele politice discutate in cartea lui Parsan ca autoarea s-a nascut in 1960 ori pe la inceputul anilor 60, intr-un satuc din muntii Iranului de pe linga Isfahan. S-a nascut intr-o familie musulmana devotata islamului si lui Mohammed. S-a casatorit devreme, imediat dupa izbucnirea Revolutiei Islamice din Iran in 1978. Pe atunci deja avea un copil, al carui nume apare in carte ca Daniel. Isi iubea sotul, casatoria lor fiind una fericita si plina de bucurii. Pina intr-o zi cind sotul ei, militar si functionar in armata iraniana, a fost trimis pe front sa lupte impotriva Iraqului si a trupelor lui Saddam Hussein unde a fost ucis. Annahita a ramas vaduva pe la 20 de ani cu micutul Daniel in brate. A fost prima mare tragedie din viata ei.
Conform obiceiurile musulmane trebuia sa se recasatoreasca. I-au facut curte verisorii sotului mort, dar i-a respins. I-au facut curte barbati in varsta care aveau mai multe sotii si copii, unii dintre ei mai de varsta ei dar i-a refuzat si pe ei. Pina intr-o zi cind vecinul familiei a cerut-o in casatorie. Annahita a acceptat. Nu i-a placut de al doilea sot, al carui nume in carte e Asghar. I-a spus dinainte ca nu doreste relatii sexuale cu el. Asghar fusese si el casatorit, sotia i-a murit, si avea o fiica mica al carei nume in carte e Cherrie. La scurta vreme dupa casatoria cu Asghar, Annahita a devenuit insarcinata, iar Asghar a inceput sa o bata. Era deosebit de violent, suspicios, gelos si crud. Multe din cele 269 de pagini ale cartii descriu violenta din familie si batalile pe care ea le-a primit de la el. Mai ca nu era zi cind sa nu o bata, sa-i vorbeasca urit, sa o injure, ori sa o numeasca prostituata ori adultera. Conform legii musulmane, Annahita putea sa-l divorteze inainte de implinirea unui an de casnicie. I-a spus ca il divorteaza, zi in care a primit cea mai crunta bataie din partea lui. Timida si influentata de familie, insa, Annahita s-a razgindit, sperind ca bataile si violenta vor inceta.
Asghar era si el angajat in armata iraniana. Petrecea citeva saptamini pe front si citeva acasa. Dupa citiva ani Annahita a ramas insarcinata din nou si a nascut o fetita al carei nume in carte e Roksana. In timp, Asghar a devenit un opozant al regimului islamist si a decis sa evadeze din Iran, sa ajunga in Occident si acolo sa se alature rezistentei anti-islamice al carei obiectiv era restabilirea monarhiei in Iran si reintronarea Shahului. De la o vreme a inceput sa fie suspectat de autoritati, au urmat chiar si citeva interogatii, si intr-o seara Asghar i-a spus lui Annahita ca trebuie sa plece cit mai curind din Iran in Turcia iar de acolo in Occident.
 
Turcia anilor 80
Asghar s-a inteles cu un traficant de persoane sa-l treaca pe el, Annahita, Roksana si pe un nepot de al lui in Turcia. Traficantul a refuzat sa-l duca si pe Daniel care a ramas in urma. Cartea da detalii interesante privind evadarea, drumul din Isfahan spre Turcia, si traversarea muntilor inalti care despart Iranul de Turcia. Inainte de a incepe traversarea muntilor au stat intr-o casa la poalele muntilor pina cind vremea le-a fost prielnica pentru drum. Incepuse sa se faca rece iar Annahita nu avea haine groase. Nici Roksana. Annahita nu mai putea face lapte si pe Roksana o hraneau cu lapte cumparat. Dificultatile i-au tentat sa se intoarca acasa, dar drum inapoi nu mai era. Platisera bani grei traficantului sa-i treaca in Turcia.
S-au apucat de drum intr-o dimineata. Pe Roksana au pus-o intr-o sacosa. Drumul era anevoios. Cu fiecare metru devenea tot mai abrupt. Uneori ploua iar de la citava vreme a inceput sa ninga. Zilele erau pe drum iar noptile se adaposteau in pesteri ori stateau ascunsi sub stanci. Pe alocuri dadeau peste stane de oi de unde cumparau lapte si hrana sa ramina in viata. De la o vreme temperatura nu mai trecea de 0 grade. Era tot mai greu sa o tina pe Roksana in viata. Nu puteau sa faca foc sa se incalzeasca pentru a nu fi depistati de autoritati.
Dupa aproape o saptamina de mers prin munti traficantul le-a zis ca au ajuns la granita cu Turcia. Le-a aratat o poteca spunindu-le ca daca se vor tine de ea vor ajunge in Turcia la putin timp. Apoi a disparut. Impreuna cu nepotul lui Asghar si cu o sacosa in care Annahita si Asghar aveau bani si lucruri pretioase. Ningea, se intunecase, si cei doi pierdusera poteca. S-au oprit linga o stanca uriasa si au facut foc sa se incalzeasca. Annahita deshide sacosa unde o pusese pe Roksana dar fetita nu mai dadea semne de viata. Era rece, vanata si nu mai respira. Dintr-o data vad in intunecimea noptii o multime de ochi sclipitori. Era o haita de lupi. Annahita si Asghar au facut focul si mai mare, iar de la o vreme lupii au fugit. S-a facut lumina dar inca ningea. Au pornit din nou la drum si, miracol, dupa citeva ore au dat peste un drum de tara. Au coborit si au mers pe drumul acela inainte.
Drumul urca din nou in munti si au ajuns la o stana unde au dat peste oier si nevasta lui. I-au primit in casa lor dar ei vorbeau o limba diferita. Annahita si Asghar si-au dat seama ca nu mai sunt in Iran dar nu stiau daca au ajuns in Turcia ori Armenia. Dupa putin timp au inteles ca sunt in Turcia. Femeia le-a dat sa manince si a apucat sacosa in care era trupul lui Roksana crezind ca acolo erau rufe murdare care trebuiau spalate. Annahita s-a crispat, femeia a tras fermoarul si a exclamat, in turceste, “bebelus, bebelus”! Toata familia s-a strans in jurul lui Roksana. Fetita respira, avea gura deschisa, si dadea din miini. Sotia oierului i-a adus lapte si o troaca de apa calda unde Annahita a spalat-o. Annahita plangea si multumea in inima ei lui Allah pentru ca i-a scapat fetita de la moarte.
Annahita s-a dus in baie, s-a privit in oglinda, si s-a ingrozit. Fata ii era inghetata, la fel pielea de pe miini si degetele de la picioare. Dupa citeva zile de odihna in casa oierului, oierul i-a dus la un drum si le-a dat de inteles ca mergind pe drumul acela vor ajunge la o garnizoana de graniceri. Asa au facut si la scurt timp au ajuns la garnizoana. Au fost arestati pentru intrare ilegala in Turcia si detinuti. In centrul de detentie au dat peste alti refugiati iranieni, unii aflinduse acolo de aproape un an. Annahita si Asghar si-au vazut visurile spulberate. Au urmat interogatiile, numeroase si tot mai agresive. Dupa sase luni de detentie ori cam asa ceva, in camera lui Annahita si Ashgar a fost pus un alt iranian, un om de afaceri care ducea marfa din Germania in Iran. Cunostea bine filiera traficului de persoane din Iran in Germania si, dupa ce a ascultat povestea lui Annahita, a promis ca dupa eliberarea lui ii va ajuta sa ajunga in Istanbul. S-a tinut de cuvint. Dupa citeva saptamini Annahita si Asghar au fost pusi pe un autobuz cu destinatia Istanbul. Dupa doua zile au ajuns in Istanbul unde li s-a spus sa se prezinte la politie. Au facut intocmai si politia le-a eliberat acte spunindu-le ca sunt liberi.
Dar unde sa mearga? Unde sa doarma? Unde sa se spele? Li s-a dat adresa unui centru pentru refugiati. Au stat acolo citeva luni, nestiind unde vor ajunge si cind. Roksana incepuse sa creasca. Una din persoanele de care Annahita isi aminteste in centrul de refugiati care s-a purtat frumos cu ea a fost o tziganca care ii aducea mincare si ii spunea care tari primeau refugiati iranieni. Annahita si Asghar au ales Danemarca, au cerut imigrare, si dupa aproape un an au aterizat in Copenhaga.
 
Danemarca
Viata in Danemarca nu a fost usoara. Familia primea asistenta sociala de la stat, Annahita mergea la colegiu sa invete daneza, iar Roksana la gradinita. Asghar s-a apucat de politica. Nu muncea, nu invata daneza si isi petrecea timpul complotind impotriva regimului islamist iranian. Se legase de alti tineri iranieni care ii impartasau ideologia si obiectivele, si stateau la el in apartament pina dimineata in zori la discutii. De la o vreme Asghar devenise tot mai gelos si bataile au inceput din nou. Annahita a incetat sa mai mearga la scoala si viata ei a devenit un iad. Asghar s-a apucat de baut raki impreuna cu prietenii iranieni si a devenit tot mai violent. Familia nu avea prieteni in afara comunitatii de refugiati iranieni.
Intr-o dimineata, dupa ce fusese facuta zob de Asghar, cineva bate la usa apartamentului in care Annahita si Asghar locuiau. Annahita se uita pe vizor si vede un domn si o doamna in fata usii, ambii mai in varsta si imbracati frumos. De teama, nu a deschis usa. Dupa doua saptamini domnul si doamna bat din nou la usa si de data asta Annahita deschide si ii invita inlauntru. Dar nu pot comunica. Invitatii vorbeau engleza dar Annahita nu. Invitatii nu vorbeau daneza. S-au privit unii pe altii si singurele cuvinte pe care Annahita si le aminteste din acea prima vizita au fost “Christian … Jesus” (“crestini … Iisus”). Invitatii au plecat si Annahita s-a gandit ca nu ii va mai vedea. Dar s-a inselat. Dupa citva timp cei doi revin, Annahita deschide usa, si primeste din partea lor o Biblie in farsi. In timp, Annahita incepe sa citeasca Biblia, nu o intelege si o pune pe raftul de sus al bibiotecii familiei.
Anii trec si Annahita si Asghar reusesc sa aduca in Danemarca copiii lasati in urma in Iran, pe Daniel si Cherrie. Copiii merg la scoala si se integreaza rapid si usor in scietatea daneza. Bataile, insa, continua si intr-o zi Annahita e dusa la administratia colegiului si intrebata de ce mai in permanenta are vanatai pe brate si pe fata. Incepe sa planga si divulga violenta din familiei. Politia intervine si o separa pe Annahita si Roksana de Asghar. Asghar devine si mai violent iar politia ii sugereaza lui Annahita sa isi schimbe identitatea si sa plece in Suedia impreuna cu copiii. Annahita agreaza si la scurt timp impreuna cu Roksana si Daniel pleaca in Suedia. Cherrie ramine in urma cu tatal ei Asghar.
 
De acum suntem crestini!
Primul contact a lui Annahita si copiii ei in Suedia a fost cu o manastire de maicute de linga Stockholm. A fost primita acolo pentru zece zile pina cind isi va putea gasi un loc pentru ea si copii. Annahita e coplesita de ce vede si aude, de rugaciunile maicutelor, cantarile, si de devotamentul lor fata de “Iisus”. Discutiile ei cu maicutele inevitabil duc la acelasi subiect – “Iisus”. Ceva o face pe Annahita sa se intrebe de ce e atit de norocoasa? Priveste inapoi la dificultatile vietii si incepe sa-si dea seama ca cineva ori ceva a fost in spatele ei, a pazit-o si o ajuta. Curioasa, incepe din nou sa citeasca Biblia. Iubeste scoartele negre, paginile albe, marginile aurii si mai ales mirosul tipariturii proaspete. Continua sa mediteze. Ani la rind. Intra in contact cu misionari americani, cu crestini iraniei care deja se convertisera de la islam si incepe sa mearga la biserica.
Intr-o zi isi ia copiii si merg impreuna la o biserica luterana. Biserica era goala. Copiii se uita la mama lor, Annahita se roaga, ingenunchiaza si continua sa se roage. De la o vreme simte pe Daniel si pe Roksana ingenunchiati linga ea, rostind si ei rugaciuni. Dupa jumatate de ora sau cam asa ceva, Annahita se ridica, isi saruta copiii si le spune: “de acum suntem crestini”. (Pagina 230)
Urmeaza alte evenimente in viata lui Annahita, familia ei din Iran se converteste la crestinism, si de la o vreme o multime de iranieni din comunitatea iraniana din Suedia se convertesc si ei. Annahita isi transforma casa intr-o mica bisericuta in care ani la rind a tinut studii din Biblie cu emigratii iranieni, in special femeile. Uneori avea in casa ei pina la 30 de persoane. Au inceput sa primeasca botezul crestin, si iranienii din Occident au inceput sa se converteasca la crestinism cu miile. Se spune ca in cinci ani Annahita a convertit la crestinism 1.500 de musulmani.
 
Convertirea mamei lui Annahita
Incheiem cu istoria convertirii mamei Annahitei. Mama ei a refuzat sa se converteasca, relatiile ei cu Annahita fiind dificile din aceasta pricina. Intr-o seara mama ii spune ca se converteste la crestinism daca in noaptea accea il vede pe Iisus in vis. Annahita s-a rugat in camera ei mai toata noaptea. Dimineata a pregatit micul dejun pentru familie si mama ei era tacuta dar vizibil manioasa si crispata. Annahita a lasat lucrurile sa se linisteasca si dupa citeva zile a intrebat-o daca a visat visul pe care si-l dorise. Mama a inceput sa lacrimeze. A visat, zice ea, un barbat care avea deasupra capului o lumina intensa. El sapa cu o lopata si semana. Mama Annahitei l-a intrebat “ce faci”? si El a raspuns: “Saman. Ajuta-ma”! Femeia s-a apropiat de barbat si i-a luat sapa din mina. Cind a luat-o a vazut o gaura in fiecare mina a barbatului. Barbatul i-a zimbit. Femeia s-a trezit din somn si a inceput sa planga. (Pagina 243) Visul care l-a cerut l-a primit, iar la scurt timp dupa aceea a devenit si ea crestina.
 
 
PARLAMENTARI – DATI DRUMUL LA REFEREND!
Dupa cum stiti, pe 1 februarie Curtea Constitutionala a Romaniei a respins obiectiunile de neconstitutionalitate formulate de PNL in decembrie privind legea refendumului pentru Articolul 48. 3 650 000 de romani cer ca Parlamentul sa voteze cit mai curind si favorabil initiativa cetateneasca si sa o supuna la vot cit mai curind. Stopati subminarea suveranitatii cetatenilor Tarii!
 
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
 
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
 
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (20788 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: