Reclame
ULTIMELE STIRI

CRISTIAN IONESCU: MAREA CONSPIRAȚIE LUCIFERICĂ – DISCREDITAREA ȘI DEZINTEGRAREA BISERICII LOCALE


CRISTIAN IONESCU: MAREA CONSPIRAȚIE LUCIFERICĂ – DISCREDITAREA ȘI DEZINTEGRAREA BISERICII LOCALE

Nu este un secret că diavolul urăște Biserica Domnului Isus! Dar, așa după cum nu se poate atinge de Dumnezeu, el nu poate face niciun rău trupului spiritual, universal al Bisericii Sale.

Unde poate satana să conspire și să producă pagube este la nivelul vieții personale a creștinului și în bisericile locale.

Apostolul Pavel afirmă în epistolele sale că împărăția întunericului pune în practică strategii demonice, în vederea distrugerii credinței, coruperii morale și infiltrării învățăturii sănătoase cu erezii nimicitoare.

Chiar dacă structurile de autoritate ale răutății în frunte cu însuși diavolul sunt extrem de active în procesul de recrutare, agenții vizibili sunt… oameni! Aceștia pot fi găsiți pe toate palierele de activitate și sunt plasați strategic în poziții de influență în comunitățile locale.

Scopul lor este destabilizarea bisericilor iar metoda favorită este dezinformarea.

Profitând de noua paradigmă a bisericii locale și anume CENTRUL CULTURAL, CASA DE MODE, SERVICIUL DE SOCIALIZARE și STUDIOUL DE AUDIȚII, acești lupi răpitori instigă spiritul de afirmare prin competiție al unei generații obsedate de relevanță și distracție.

Nu că în biserici nu ar exista de drept și de fapt elemente culturale, forme de prezentare și etichetă, doar că acestea, în loc să rămână doar un ambalaj, ele devin conținutul și substanța identității noastre!

Sunt trei direcții majore în care mai mult sau mai puțin conștient operează aceste pârghii sinistre:

  1. Crearea unei rupturi dramatice între generații;
  2. Insinuarea unor percepții false cu privire la autoritate, doctrine și rânduieli;
  3. Redefinirea unor concepte și noțiuni despre rolul și poziția bisericilor locale și spiritul de interdependență al apartenenței creștinului la Biserica Universală vis-a-vis de comunitatea locală.

Ruptura dintre generații este provocată de ambele părți prin spiritele de „răzvrătire” (generația tânără) și „întărâtarea la mânie” (generația mai în vârstă).

Părerea mea este că dintotdeauna au existat în societate și implicit în biserică diferențe de gusturi și obișnuințe.

Doar pentru că nu sunt rock and roll, muzica populară sau cea clasică nu sunt neapărat… creștine. Dar, în fiecare gen există nuanțe moderate care pot fi asimilate de marea majoritate a credincioșilor și nuanțe de extremă insuportabile pentru aceeași majoritate.

Nașterea din nou, dragostea și îngăduința creștină, maturitatea și discernământul spiritual vor crea filtre de acceptare și respingere pe criterii de călăuzire duhovnicească, intuiție și bun simț.

Marea problemă cu care ne confruntăm este radicalizarea taberelor: cei care suflă și în iaurt și cei pentru care tot ce zboară se mănâncă.

În acest context, slujba oficiilor de autoritate din biserica locală devine misiune imposibilă: unii te vor acuza de slăbiciune și compromis, ceilalți de legalism și spirit dictatorial. Nu sună bine nici așa, nici așa :)! Distanța dintre cele două maluri este din ce în ce mai mare, prăpastia din ce în ce mai adâncă, iar noi din ce în ce mai scurți și neputincioși în a ne face luntre… punte!

Cum la nivel de diaspora – mai ales cea americană – limba devine un obstacol în plus, imposibilul a devenit… mai imposibil!

Pe fondul neîmplinirilor și frustrărilor generate de această ruptură generațională, apare criza de autoritate!

Exemplele de faliment acoperă întregul spectru, de la ultraconservator la ultraliberal! Supraviețuirea cu succes, la fel! Noua regulă este că nu mai este nicio regulă!

Cunosc biserici unde libertățile oferite cu larghețe generației tinere nu au ajutat la nimic, oricum au plecat spre pășuni mai verzi! Altele s-au cramponat cu încăpățânare în forme și dogme învechite și… sunt bine mersi! Bineînțeles, sunt și experiențe viceversa!

Marea problemă nu este că ne confruntăm cu aceste stări de lucruri, ci atunci când ele sunt exploatate de diavolul pentru a ne învrăjbi și a ne distruge! Or, aici este nevoie de exercitarea unui nou gen de autoritate!

Nu autoritate prin consens, nici prin dictat (fără explicații) și nici prin abdicare (să facă fiecare ce vrea) ci prin CĂLĂUZIRE DIVINĂ!

Dacă nu cumva ne-am dat seama, trebuie în sfârșit să înțelegem că forțele care ne stau împotrivă sunt prea mari pentru niște bieți muritori, soluțiile noastre omenești sunt doar niște petice jalnice și, în lipsa pocăinței în sac și cenușă, orice substitut firesc este o amăgire.

Marele șoc este când ceea ce credeam că va rezolva problema, generează altele mai mari!

Oamenii așezați în poziții de conducere ar trebui să-și simplifice activitatea în două direcții clare: predicarea Sfintelor Scripturi așa cum sunt, fără menajamente și fără teama de consecințe și îngăduirea cu limite de decență DOAR a acelor gusturi și/sau preferințe care nu sunt neapărat reglementate Biblic! Dar, repet, cu limite!

Biserica ar trebui să înțeleagă că nu se poate crea un club fracturat în o mie de bucățele pe cum vrea fiecare, că trebuie să fie respectate niște limite de toleranță (uneori arbitrare) și că învățătura negru pe alb trebuie să rămână standardul nenegociabil și incontestabil al portului și comportamentului nostru!

Altfel se năruie totul!

În final, menționam o schimbare dramatică în modul de înțelegere a ceea ce înseamnă biserică locală. Primul indiciu este absenteismul, al doilea este abandonarea aproape totală a evanghelismului personal și al treilea este disfuncționalitatea atât teoretică, dar mai ales practică, între spiritual și firesc. Confuzia este atât de mare încât nu mai știm să deosebim sacrul de profan, închinarea de spectacolul lumesc și slujirea de afirmare!

Acceptăm să fim manipulați de lupii răpitori care ne scaldă în valuri de miere și îi acuzăm de manipulare pe cei care doar vor să ne mobilizeze la adevăr și pocăință!

Suntem fascinați de indulgențe gratuite și ne ofensează rânduielile, disprețuim lacrimile dar iubim râsul, suntem îngrijorați de scăderea prezenței la serviciile divine… atunci când ne facem și noi apariția din când în când!

citeste mai mult: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/

Articole recente: LibrariaCT.ro

Despre ADMIN (19796 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: