Reclame
ULTIMELE STIRI

De ce nu există copii creștini în Coreea de Nord?


Lee Joo-Chan (acum are 50 de ani) este unul din miile de adulți nord-coreeni care au crescut într-o familie creștină fără să știe acest lucru. În această țară, părinții nu pot risca să le spună copiilor despre credința lor – poate cea mai tristă consecință a „constrângerii” pe care guvernul nord-corean o exercită asupra propriului popor.

Unii părinți așteaptă până când copiii lor sunt suficient de maturi pentru a le spune despre „secretul familiei”. Alții, precum părinții lui Lee, nu le spun niciodată.

Trăind 30 de ani cu „secretul credinței”
„Știam că părinții mei sunt diferiți. Toață lumea îi numea „părinți comuniști” pentru că aveau grijă de bolnavi, de săraci și de cei aflați în nevoie. Noaptea, ei citeau dintr-o carte secretă, de care eu nu aveam voie să mă apropii. Îi auzeam citind în șoaptă și știam că acea carte este sursa ințelepciunii lor. Știam, de asemenea, că dacă vorbeam cu cineva despre această carte, îmi voi pierde părinții.”

Mama lui Lee Joo-Chan l-a cunoscut pe Isus înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, când Coreea era unită. După ce dictatorul Kim Il-Sung a venit la putere după război, a început persecuția creștinilor în Coreea de Nord iar bisericile creștine au fost distruse. Lee a fugit din țara sa nativă în anii ’90. După câțiva ani, mama lui și un frate de-al său au procedat la fel. El a povestit despre întâlnirea cu ea:

„A fost un moment foarte emoționant când m-am întâlnit cu mama mea în China. Pentru prima dată în viață, ea a putut să îmi povestească secretul pe care l-a ținut ascuns de mine timp de peste 30 de ani. M-a luat de mână și m-a dus într-o biserică goală. Acolo, ea mi-a povestit cum a devenit creștină în anul 1935, pe când avea doar 9 ani. Părinții ei erau, de asemenea, creștini. Mi-a povestit cum Isus a venit pe acest pământ și a murit pentru noi. Mi-a spus tot ce aveam nevoie să știu despre credința ei: mi-a zis că ea mi-a dat naștere din punct de vedere fizic, însă mai presus de acest lucru, sunt copilul lui Dumnezeu.”

„El te va proteja și îți va da un loc unde să trăiești. Crede în El. Fii credincios. Viața ta eternă începe de aici.”

Mama lui Lee a început să se roage cu voce tare. S-a rugat timp de trei ore, până când tot trupul i s-a udat de transpirație. „Ea s-a rugat pentru mine, pentru Coreea de Nord și pentru oamenii din țara noastră,” a spus Lee. „S-a rugat lui Dumnezeu să-i salveze poporul.”

Mai târziu, mama lui Lee și fratele acestuia s-au întros în Coreea de Nord. Nu știau că cineva i-a trădat, iar când au trecut râul, au apărut patru soldați care stăteau ascunși. Unul dintre ei a lovit-o pe mama lui Lee cu pușca și a ucis-o. Fratele lui a fost înjunghiat până la moarte cu o baionetă. Lee a văzut crimele fiindcă se afla de cealaltă parte a râului. El a aflat ulterior că tatăl său și alți frați de-ai săi au fost arestați și uciși.

Lee a reușit să ajungă în Coreea de Sud, îndeplinind în cele din urmă cea mai mare dorință a mamei sale: a început să Îl urmeze pe Isus și a devenit pastor.

3 motive pentru care părinții nu-și împărtășesc credința copiilor lor
Conform discuțiilor avute cu credincioșii din Coreea de Nord, există trei motive majore pentru care părinții nu împărtășesc credința lor cu copiii mici:

Îndoctrinarea continuă: Începând din leagăn și până în mormânt, de dimineața până seara, fiecare cetățean nord-coreean este supus îndoctrinării. Toată ziua, prin televiziune, canale radio, ziare și difuzoare, propaganda este prezentă. Unul dintre primele cuvinte pe care părinții nord-coreeni trebuie să-și învețe copiii sunt cuvintele „Mulțumesc, părinte Kim Il-Sung”. La școală, ei învață despre familia Kim și despre faptele lor minunate. Ei se pleacă cu respect în fața statuilor familiei dictatorului și a imaginilor cu aceștia. Prin intermediul cărților și filmelor de animație, aceștia sunt învățați că creștinii sunt spioni răi care răpesc, torturează și ucid copii nevinovați nord-coreeni iar apoi le vând sângele și organele.
Prea riscant: „Cât timp am trăit în Coreea de Nord, mi-a fost frică pentru viața mea în fiecare zi”, a spus Lee Joo-Chan. Dar copiii nu sunt întotdeauna conștienți de pericol. Ei pot să cânte în mod accidental o melodie creștină sau să le spună prietenilor o poveste biblică. La școală, profesorii pot întreba dacă părinții lor citesc dintr-o anumită carte neagră. Împărtășirea Evangheliei este extrem de periculoasă.
Nu au cui să spună despre credința lor: Din păcate, în Coreea de Nord, zeci de mii de copii au devenit copii ai străzii deoarece familiile lor creștine au fost arestate sau omorâte. Câteodată, unii reușesc să ajungă în China, însă nu se mai pot întoarce niciodată. Viața grea nord-coreeană a destrămat nenumărate familii.
Nu există deloc copii creștini în Coreea de Nord?
Prin harul lui Dumnezeu, există, însă foarte puțini. De cele mai multe ori, ei descoperă în mod accidental Evanghelia.

„În casa noastră aveam un dulap ascuns,” povestește Kim Sang-Hwa, care a crescut în Coreea de Nord. „Aveam 12 ani când l-am găsit din greșeală. L-am deschis și m-am uitat să văd ce se afla înăuntru. Am găsit o carte, pe care am deschis-o și am început să citesc: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

A început să tremure și a scăpat cartea pe jos.

„Eram foarte speriată. La școală am învățat teoria evoluționistă așa că am știut că acea carte este ilegală. Descoperirea mea mă putea costa viața. Îmi era frică să ating Biblia, dar nu o puteam lăsa pe jos. Am închis ochii, am luat cartea de jos și am pus-o la loc. Am început să cântăresc opțiunile: Ar trebui să îi spun profesoarei mele? Ar trebui să merg la securitatea locală? Timp de 15 zile nu am putut să mă gândesc la nimic altceva. Știam că este datoria mea să raportez securității această carte ilegală. Dar familia mea era cea implicată. De asemenea, aveam în minte următoarea întrebare: Cine este acest Dumnezeu? Sau ce este El?

Într-un final, Kim Sang-Hwa a avut curajul să îl întrebe pe tatăl ei despre ceea ce a descoperit.

„A fost foarte surprins și s-a așezat lângă mine. M-a întrebat: „Vezi acești copaci bătrâni? Cine crezi că i-a creat?”, i-am răspuns că nu știu iar el mi-a explicat povestea creației, cum Dumnezeu a creat tot ce se vede, pe Adam și pe Eva. Apoi, s-a uitat la mine și m-a întrebat care este cel mai periculos animal. Nu știu de ce, însă i-am răspuns: „șarpele”.

„Corect”, a spus el. Mi-a povestit cum a venit în lume păcatul. Aceasta a fost prima conversație pe care am avut-o despre Biblie, despre Isus și despre Evanghelie. Mi-a povestit multe povești biblice. Nu eram o credincioasă cu adevărat, însă poveștile acestea mi-au răspuns la o mulțime de întrebări ce le aveam. Îmi părea atât de rău pentru persoanele care nu știau adevărul. Nici măcar frații mei mai mari nu știau adevărul.”

Încetul cu încetul, familia lui Kim i-a povestit despre Biblie. „Mama mea m-a învățat să memorez versete din Biblie și crezul creștin. De asemenea, ea mi-a explicat întreaga Evanghelie. Bunicul meu mi-a arătat cum să mă rog: „Trebuie doar să vorbești cu Dumnezeu, atât. Nimic mai mult, nimic mai puțin.”

Bunicul lui Kim vorbea mult despre a doua venire a lui Isus. El aștepta cu nerăbdare acel moment.

„Pentru mine, toate acele idei și povești erau foarte interesante. Citeam Biblia și singură, însă am realizat că este foarte periculos. Tatăl meu mereu îmi spunea să nu spun nimănui despre credința mea. Apoi se ruga: „Doamne, ajută-i pe nord-coreeni să caute mai întâi Împărăția Ta.”

Dumnezeu lucrează printre generații
După ce a ajutat mii de oameni care provin din familii de creștini, Open Doors continuă să descopere că Dumnezeu nu părăsește niciodată aceste familii.

„Îmi amintesc de bunicul meu,” spune Choi Yong Sook, care de asemena a crescut în Coreea de Nord. „În timp ce îmi făceam temele l-am auzind vorbind cu tatăl meu. Spuneau lucruri foarte ciudate. Vorbeau despre a doua venire a lui Isus și despre cum Esau și-a vândut dreptul de întâi născut pentru o ciorbă de linte. Țin minte că îmi spuneam în gând: „trebuie să fi fost o supă foarte, foarte bună”. De asemenea, mă gandeam că oamenii mari vorbesc lucruri foarte ciudate.”

„Mai târziu, tatăl și bunicul meu au fost arestați pentru că făceau parte dintr-o rețea creștină. Ei au putut să vorbească, dar au suferit foarte mult în închisoare. Am fost alungați într-un sat îndepărtat. Bunicul meu mi-a spus să cred în Dumnezeu.”

Însă viața a fost grea, iar Choi nu a mai primit niciun fel de învățătură despre Dumnezeu. Ea L-a redescoperit pe Dumnezeu în închisoare, după ce a fost prinsă încercând să ajungă în Coreea de Sud. Yong Sook nu s-a gândit prea mult la Dumnezeul bunicului ei în închisoare. Acest lucru s-a schimbat când o femeie bătrână fost închisă cu ea în celulă pentru că a încercat să fure mâncare. De asemenea, ea a distrus un coteț vechi și a construit unul nou fără permisiunea mamei sale.

„O puteam auzi cum se roagă: „Dragă, dragă mamă, iartă-mă…”, își amintește Choi. De la plicitiseală, am început să mă rog și eu mamei mele. M-am rugat mamei mele să mă ajute să ies din închisoare. După aceea, am realizat că tatăl meu este mai puternic, deci am început să mă rog lui. Poate totuși, bunicul meu era mai puternic, deci am început să mă rog lui.”

„După aceea, am început să mă întreb: care este cea mai puternică persoană la care aș putea să mă rog? Am ajuns astfel la concluzia că cea mai puternică persoană la care mă puteam ruga era Dumnezeul bunicului meu. Așa că am început să mă rog Lui să fiu eliberată. Nu eram încă credincioasă, dar cred cu tărie că datorită acelor rugăciuni din celula întunecată am fost binecuvâtată atât de mult de atunci încoace. Mi-am adus aminte de o nuvelă pe care am citit-o în tinerețea mea. Am furat acea carte. Personajul principal era un creștin, care de asemenea s-a rugat lui Dumnezeu. Am repetat atunci ceea ce a spus persoanjul din carte: „Dumnezeule, sfinte, sfinte Tată. Bunule, bunule Tată…”. Repet această frază în fiecare dimineață.”

După câteva luni în care a fost torturată sistematic, Choi a fost eliberată din închisoare și a fugit în China. Pentru prima dată în viața ei, a avut oportunitatea să citească Biblia. A citit poveștile pe care bunicul ei obișnuia să i le spună.

„Atunci am realizat că bunicul meu a avut dreptate în tot acest timp. Dumnezeu există și a răspuns rugăciunilor mele.”

Prima dată când Choi a mers la o biserică a fost pentru ea o experiență incredibilă: „Voiam să experimentez ceea ce înseamnă să mergi la o biserică și să văd ce se simte,”, își amintește ea. „La ușa de la intrare stătea un bărbat care m-a salutat cu „Bună ziua” în coreeană: „Annyung haeseo”. Din acel moment, mintea mea a fost dată peste cap. Mă simțeam în siguranță. Simțeam că pot să am încredere în acești oameni. Harul a venit peste mine. Când m-am așezat pe scaun mi-a venit să plâng. Știam că sunt aproape să plâng. Dacă deschideam gura, aș fi început să plâng necontrolat și toată lumea și-ar fi dat seama că sunt o nord-coreeană. Cu toate puterile m-am forțat atunci să nu plâng. După ce programul s-a terminat mă durea fața de la tensiunea pe care am adunat-o abținându-mă să nu plâng.”

Choi i-a spus femeii care a dus-o la biserică ce s-a întâmplat în timpul programului.

„Ți s-a întâmplat acest lucru deoarece Dumnezeu chiar te iubește”, i-a spus ea lui Choi.

Choi s-a întors la Dumnezeu iar acum spune mereu: „Sunt rodul rugăciunilor bunicului meu.”

Cum să ne rugăm pentru părinții și copiii din Coreea de Nord:

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/

Articole recente: Primul Informat

Despre ADMIN (20044 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: