Anunțuri
ULTIMELE STIRI

Semnele conducerii abuzive în biserică!

Semnele conducerii abuzive în biserică!

Mă gândeam că biserica catolică a devenit abuzivă și inchizitorie în timp, nu dintr-o dată. Sigur că au fost mai mulți factori care au contribuit la o asemenea monstruozitate, îndepărtarea de Scriptură, persistența în erezii, în păgânism, ierarhizarea Bisericii, mândria și aroganța slujitorilor, deveniți lideri sau ierarhi, sincretismul cu statul și religiile pagâne ectc.
Noi ca și neoprotestanți putem oricând să ajungem la asemenea aberații, nu suntem scutiți de atacurile satanei și nici de înselătoriile lui, așa că trebuie să vedem, să identificăm și să respingem oricare acțiune prin care bisericile noastre pot deveni abuzive, ori slujitorii bisericii se pot transforma în ”inchizitori”.

Doresc ca în materialul următor să privim în Sfânta Scriptură și să identificăm câteva caracteristici a unei conduceri abuzive:

1. Atunci când păstorul sau conducerea bisericii caută interese personale
”Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:1-3)
Pericolul acesta a fost subliniat de Dumnezeu cu scopul protecției bisericii, protecției de abuzul unor slujitori din biserică care și-ar lua privirea de la scopul dat de Dumnezeu fiecărui membru al bisericii, Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea, la interesele personale. Voi sublinia câteva din interesele personale subliniate în text:
– Câștigul mârșav
Acesta tentează un slujitor sau o conducere a bisericii, asta deoarece satana momește cu materialism, putere, mândrie, pe oricine și mai ales în zilele noastre.
Dicționarul explicativ explică ce înseamnă mârșav: MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.
Asta înseamnă că un lucrător sau o conducere a bisericii poate să facă concesii în slujire, abateri de la Standardul Scripturii, să facă nedreptăți, pentru ca să aibe beneficii personale. Acestea pot să fie câștiguri materiale, poziția în biserică, puterea în biserică sau alte scopuri ascunse.
Gandiți-vă ca în zilele noastre Bisericile locale se dezbină mai mult ca oricând, cu setea unora de-a conduce, de-a pune mâna pe anumite funcții, de-a nu pierde salarii sau de-a câștiga salarii. Abuzul apare ca o acțiune bazată pe interese personale, atunci când omul în acțiunea lui urmărește să-și atingă scopurile, altele decât Standardul lui Dumnezeu. Pentru a păstra câstigul, păstorul sau conducerea sunt în stare de orice nedreptate sau acțiune abuzivă.
Remediul unor astfel de acțiuni sau unor astfel de oameni, este lepădarea de sine. Adică să renunți la ce te îndeamnă firea pământească și să te lași călăuzit de Duhul Sfânt, în orice lucrare din biserică.

– Stăpânirea peste frații în credință
Astăzi este comun în vocabularul bisericilor neoprotestante leadership-ul, mai mult decât slujirea. Le place astăzi atât păstorilor, cât și membrilor din conducere, să creadă că sunt lideri, mult mai mult decât ideea că sunt slujitori.
Domnul a dat o lecție extraordinară de slujire, punând mâna pe prosop și trecând la spălarea picioarelor ucenicilor. Scopul Domnului a fost de-a arăta inima lui de Păstor al Bisericii, în care a venit să slujească și nu ca să domine sau să conducă cu o mână de fier.
Marea problema astăzi în bisericile noastre este că sunt formați lideri după strategii de bussiness și nu slujitori și ucenici în lumina Sfintei Scripturi.
Așa ajung astăzi lucrători în biserică care trec la abuz, deoarece se cred superiori celorlalți membrii, conducători, nu mai simt cu frații lor, nici cu problemele lor. În comunitațile noastre unii au ajuns ca patriarhii din cultele istorice, vedete plimbate dintr-un loc în altul, așa că slujirea aceasta cerută de Dumnezeu devine tot mai diluată. Așa că în loc să vedem pe Hristos oglindit în lucrători vedem mândria personală, vedem imaginea de șef sau ofițer gata să te expedieze, disciplineze sau să te conciedeze, când se simt lezați în mândria personală.
Remediul unor astfel de acțiuni este să te dai tu personal pildă. Adică să arați altora ce înseamnă a sluji. Să arăți altora că înțelegi bine că nu esti mai presus de frații tăi, doar că ai un alt dar cu care slujești. Să iei ștergarul precum Domnul și să slujești, astfel putem avea o biserică unită, o biserică în care fiecare mădular slujește altuia și în care suntem mădulare unii altora și slujim Capului Bisericii: Hristos Domnul.

– Salariul
Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie. (Ioan.10:12)
Un alt lucru care îi poate face pe păstori și alți lucrători în biserică abuzatori, este salariul, ei pot să ajungă la abuzuri pentru a putea să-și păstreze salariul.
Sigur că în epoca aceasta modernă tentația este mare, adică salariul este mare și atunci cu siguranță că pentru acel salar mulți pot cădea la compromis sau pentru a nu renunța la acel salar sunt gata de abuzuri, ca să-și mențină acea retribuție. Pe de altă parte mulți au făcut o meserie din slujba de păstor sau alt lucrător din biserică, pentru bani și-o viață tihnită, nu pentru că au fost chemați de Dumnezeu și implicit unii pot să nici nu aibe nașterea din nou.

2. Atunci când păstorul sau conducerea inventează sarcini pentru controlul bisericii
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. (Luca 11:46)
Sigur că versetul de mai sus îl spune Domnul fariseilor din Israel și am putea spune că în biserică nu ar putea să fie așa. Însă eu cred că orice e scris în Biblie, inclusiv din viața poporului evreu, este pentru învațătura noastră, ca noi să nu cădem în aceeași capcană a celui rău.
Dacă fariseii puneau poveri pe spatele poporului și in Biserică se poate întampla așa și bineînțeles că legat de cei care slujesc într-un fel sau altul în Biserică. Poverile pe spatele bisericii pot să fie puse prin câteva feluri:

– Prin învățături false sau erezii
”Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;” (Fapt.15:24)
Lupta cu iudaizatorii sau alte curente care au încercat să pătrundă în Biserică a fost un țel al Duhului Sfânt care-l vedem prezentat în viața Bisericii primare. Însă astfel de învățături false circulă astăzi de multe ori nestingherite și alte ori chiar promovate de către conducerile sau păstorii anumitor Biserici.
Cine n-a auzit astăzi de propovăduirea altor evanghelii, a prosperitații, a ecumenismului, a misticimului carismatic, emergente, neocalvinistă și alte invenții scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, prin acestea diavolul are putere de-a duce pe oameni în eroare și „lucrătorii” au posibilitatea de-a pune sarcini, sarcini care îi face pe ei bogați și le asigură un viitor „de aur” în slujbele care le au.

– Prin hotărâri care trec peste ce este scris
”Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.” (1Cor.4:6)
Au inventat în adunările neoprotestante anumite legăminte scrise, legăminte prin care oamenii sunt antrenați în jocul unor lideri, biserici și organizații, bineînțeles că  Dumnezeu nu a cerut niciodată așa ceva, însă se dorește controlul oamenilor, menținerea puterii și creșterea bugetelor proprii.
Nu semnați niciodată astfel de „legăminte scrise”, ele devin documente legale prin care conducerile bisericilor vă pot acționa în tribunale și ele nu au un alt scop decât să faceți promisiuni și juruințe față de autoritatea bisericii și angajamente să dați cât mai mulți bani bisericii.
Niciunde Dumnezeu nu ne cere asta, ci da al nostru să fie da și nu, nu, fără juruințe înaintea nimănui.

3. Atunci când pastorul sau conducerea bisericii devin o elită, o clasă superioară, o ierarhie
” Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!” (Luca 11:43)

Lupta inițială în prima biserică, chiar între ucenici, a fost cine să fie mai mare, cine să aibe prioritate. Domnul le-a dat o lecție bună ucenicilor spunând următoarele: „Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;” (Marcu 10:42-43)
Totuși în decursul istoriei lucrurile au degenerat și în cultele istorice am văzut foarte clar despărțirea bisericii în două clase: clasa ierarhilor și oamenii de rând. Astfel unii au devenit elitele, ceilalți clasa inferioară, care bineînțeles că a ajuns cea prigonită și abuzată.

În bisericile neoprotestante tendința este tot într-acolo, s-a ajuns la anumiți slujitori, anumite mișcări care se pretind superiori celorlalți membrii, văd autoritatea bisericii doar într-o elită și Duhul Sfânt care lucrează doar prin ei.
În schimb niciodată Dumnezeu nu a văzut așa Biserica, ci a văzut-o ca un Trup în care fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altuia. Astfel în Biserică suntem mădulare unii altora, veghem unii asupra altora și ne slujim unii altora.
De amintit aici este mișcarea „Shepherding Movement” sau “Discipleship Movement” începută în miscarea carismatică a anilor 1970. Această mișcare a format o structură ierarhică, cu legămante făcute în biserici, totul format într-o structură piramidală, prin care nu s-a urmărit altceva decât controlul membrilor. De fapt s-a dovedit a fi doar o plagă peste biserici, s-a instalat controlul liderilor religioși, bolnavi de complexul de superioritate. Deviza era supunerea față de autoritate.
Mișcarea s-a dovedit bolnavă și abuzivă, însă în timp ierarhia superioară prinde noi forme, prin care diavolul nu dorește decât abuz și distrugere.
Amintesc în acest sens organizația „9Marks” unde pastorul Dever și-a format tot o astfel de miscare, învațând și împărțind învațătură asemanatoare cu „Shepherding Movement”. Prin aceasta învățătură membrii bisericilor sunt obligați să facă un legământ scris, odată semnat devine document legal prin care ești controlat de clasa ierarhilor bisericii (păstorii și comitetele de conducere). De asemenea membralitatea este condiționată, nu poți pleca când vrei, unde vrei și ai nevoie de aprobarea „ierarhiei”.  Tot un sistem bazat pe legăminte are si Rick Waren și alții, totul cu scopul controlului membrilor și favorizării „ierarhiei superioare”.

Biserica Domnului trebuie să rămână la fel cum este văzută în Sfânta Scriptură, noi suntem egali înaintea Domnului, mădulare unii altora și niciodată darul dat de Duhul Sfânt nu ne desparte în clase și categorii diferite. Avem daruri diferite să ne slujim unii altora și autoritatea ne-o câstigăm prin slujire în Biserică.
”Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” (1 Corinteni 12:4-6)

4. Atunci când păstorul sau conducerea bisericii aplică o disciplinare abuzivă împotriva membrilor
” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 24:49-51)

Dacă ne uităm în context este vorba despre venirea Domnului, despre robul bun, lucrătorul bun și despre lucrătorul abuzator.
După cum vedem acest tip de lucrători trăiesc ca și lumea (mănâncă și beau cu bețivii), însă încep să prigonească pe ceilalți lucrători care nu sunt în acord cu stilul lor de viață. Atunci încep să-i bată pe tovarașii de slujbă.
Cam așa se întamplă astăzi în multe biserici neoprotestante. Când începe cineva să facă observații, să condamne viața lumească și anumite atitudini lumești, imediat o să primească replica de la lucrătorii răi. Dacă păstori sau oameni din conducere sunt vizați prin trăirea lor lumească, imediat se vor coaliza și vor începe prigoana. Dacă persoana vizată nu se liniștește va urma „bătaia”, care bineînțeles că poate lua diferite forme, de la mustrare, disciplină, până la excludere.
Un om al lui Dumnezeu, un lucrător dupa voia Domnului, întotdeauna o să iubească când îi spui că a greșit sau a păcătuit, va recunoaște și se va pocăi, se va conforma Standardului creștinului, adică Bibliei.

5. Atunci când pastorul și conducerea bisericii

CITESTE MAI MULT: https://paginacrestina.wordpress.com

Anunțuri
Banner filme Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (17911 articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: