Întreabă-te în taină acum, Nu pierzi esența de Crăciun?

Nu merită pruncul Isus,
Să fie înălțat mai sus ?
Să faci din El fără-ncetare,
Motiv central de sărbătoare ?

Cum vom fi după Crăciun,
Şi după atâta osteneală,
Ne va fi inima mai plină ?
Sau va fi rece şi tot goală ?

S-ar merita efortul nostru,
Depus acestor sărbători,
Făr’ să simțim măcar o clipă,
Ai Naşterii sublimi fiori ?

Făr’ să simțim tot ce-au simțit,
Păstorii-n câmp în vremea aceea,
Sau magii cei din răsărit,
Trecând spre Prunc prin Galileea ?

Făr’ să simțim precum sătenii,
Ce n-au dorit ca să-i primească,
Şi i-au trimis în grajd de vite,
Acol’ copilul să şi-L nască ?

Făr’ să simțim cum e să fim,
Culcați pe paie între vite,
Iar cântecul de leagăn lin,
Să fie zgomot de copite ?

Făr’ să simțim precum şi Iosif,
Sau chiar Maria, mama Lui,
Cum țin în brațe o comoară,
Copilul Sfânt al Cerului !

Făr’ s-auzim corul de îngeri,
Ce cântă: slavă-n Ceruri sus,
Aceluia ce s-a născut,
Şi-n lume pacea a adus ?

Făr’ să ne bucurăm la vestea,
Că Prunc din Ceruri ni s-a dat,
Şi făr’ să ducem vestea bună,
Că s-a născut un Împărat ?

Vom sta toți liniştiți în casă,
Cu rude, prieteni, toți la masă,
Privind spre bradul de Crăciun,
Cum toți sub el cadouri pun.

Vom aştepta colidătorii,
Ce trec pe stradă chemând zorii,
Cântând puternic lerui ler,
Copilului venit din Cer.

Vom fi-ncântați de beculețe,
Şi de betelele lungi, mărețe,
Frumos sclipind şi dând culoare,
Acum în ceas de sărbătoare.

Vom aştepta să vină Moşul,
Şi darnic să ne umple coşul,
Chiar dac-avem tot ce dorim,
Parcă tot am mai vrea puțin.

Vom sta la masă degustând,
Bucate alese, prăjituri,
Băuturi de fel şi fel,
Aşa-L sărbătorim pe El ?

Întreabă-te în taină acum,
Nu pierzi esența de Crăciun?
Petale, globuri, brad, mâncare,
Chiar sunt motiv de sărbătoare ?

Nu merită pruncul Isus,
Să fie înălțat mai sus ?
Să faci din El fără-ncetare,
Motiv central de sărbătoare ?

Doar tu ai un răspuns la toate,
Doar tu cunoşti inima ta,
E timpul de retrospectivă,
Ce urmă lasă viața ta ?

Iute trec azi, zilele…anii,
Şi viața este ca un fum,
Azi se ridică, apoi trece,
Şi noi ca el pe-al vieții drum.

Dar de-L primeşti pe El tu poți,
Chiar ca un fum de eşti în viață,
Să fi o rază de lumină,
S-aduci un zâmbet pe-orice față.

Astfel motivul sărbătorii,
Se va vedea în viața ta,
Iar într-o zi primi-vei plata,
Şi sigur nu vei regreta !

#Beniamin Dobrin