Mâna care mișcă mâna președintelui

Președintele american, Donald Trump, a declarat Ierusalimul capitală a Israelului, iar proclamaţia sa a fost catalogată de Los Angeles Times drept „una dintre hotărârile cu cel mai mare impact și cel mai mare risc la nivel global” pe care președintele le-a luat până acum. Însă în culisele acestei decizii asumate politic se află (fără a se rezuma doar la acestea) câteva motive teologice pe care, ţinând cont de retorica sa religioasă de până acum, probabil că președintele nici nu le înţelege pe deplin.

„Președinţi anteriori, care au făcut din această promisiune un mare atu de campanie, nu s-au ţinut de cuvânt. Astăzi, eu împlinesc ce am promis.” Cu aceste cuvinte și-a motivat președintele american decizia de a declara Ierusalimul capitala Israelului. Pentru care segment al americanilor era importantă o astfel de promisiune, în contextul în care Statele Unite suferă astăzi fracturi interne grave și prioritare, cum ar fi inegalitatea economică, dificultatea de a accesa servicii de sănătate, imigraţia ilegală, șomajul și rasismul? Așa cum vom vedea în continuare, acest segment este atât de semnificativ în contextul american, încât a reușit să îl determine pe președintele celei mai puternice naţiuni ale lumii să îi facă pe plac. Însă mai interesant decât atât este faptul că motricitatea acestui segment este determinată în esenţă nu de o ideologie politică, ci de teologia pe care a îmbrăţișat-o.

În umbra marelui președinte

Anunţul președintelui privind mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim a generat numeroase reacţii furioase din partea liderilor palestinieni și a dus la aspre declaraţii de condamnare din partea aliaţilor SUA. Ulterior, președintele și-a nuanţat decizia subliniind că aceasta este inofensivă fiindcă nu stipulează cât de mult din Ierusalim va fi considerat capitală israeliană și că ea nu comportă vreo poziţie „cu privire la nicio chestiune care ţine de statutul final, incluzând aici chestiunea graniţelor suveranităţii israeliene în Ierusalim sau rezoluţia privind contestarea graniţelor. Aceste chestiuni rămân în sarcina părţilor implicate”, spunea președintele. Însă în faţa actorilor externi este dificil să justifici legitimitatea unei decizii argumentând că, pentru tine, chestiunea Ierusalimului nu ţine de politica externă, ci este o datorie pe care o ai faţă de un segment foarte valoros de alegători, pentru care situaţia Israelului este cel puţin la fel de importantă ca problemele interne ale ţării. Totuși aceasta a încercat președintele american să facă și vom vedea imediat de ce.
Această clasă de votanţi este cu atât mai preţioasă pentru președintele Trump cu cât, imediat după alegerile din noiembrie 2016, s-a spus că acesta ar fi fost segmentul care l-a propulsat pe actualul președinte în funcţie. Însă, în timp ce această supoziţie era doar o extrapolare, adevărul de la care s-a pornit este că creștinii born-again (născuţi din nou) și evanghelicii americani albi constituie o forţă mult mai mare decât cea pe care au reușit să o activeze ultimii trei candidaţi republicani de dinaintea lui. Mai mult, în marea schemă electivă prezidenţială din 2016, aproximativ 1 din 4 (27%) votanţi americani a fost evanghelic alb. Aceasta înseamnă un total de aproximativ 35,5 milioane de votanţi evanghelici albi. Iar, dintre aceștia, 80%, adică 28,7 milioane, au votat cu Donald Trump. Un grup de asemenea dimensiuni și relativ omogen ideologic este aur curat pentru un politician, pentru că este mai ușor și mult mai eficient să ţintești un grup uriaș, dar unitar axiologic, decât să îţi fragmentezi mesajul politic în sute de mesaje care să fie și coerente între ele, și să și rezoneze cu grupuri mai mici și puternic diferenţiate de alegători.
Creștinii evanghelici l-au girat pe actualul președinte, care, așa cum a spus-o el însuși, nu face acum decât să își achite datoria. Însă dincolo de ecologia politică a faptei și a răsplăţii (despre care Eliza Vlădescu scrie pe larg aici) stă teologia aflată la baza ideologiei republicane conservatoare, pentru că ea este ceea ce îi face pe americanii evanghelici să aștepte de la președintele lor să ia o poziţie fără precedent în conflictul israeliano-arab.
https://semneletimpului.ro/international