Anunțuri
ULTIMELE STIRI

Despre cum a fost la conferința Lydia

Probabil multe dintre voi ați auzit despre această conferință. Recunosc. E prima conferință pentru femei la care particip. La conferințe pentru tineri am mai fost, dar asta a avut ceva special. Dar hai să vă spun mai ca într-o poveste cum a fost.

Mă întreabă Ioana într-o seară dacă nu aș vrea să vin la această conferință. Știind că e și ea în echipa de voluntari, am zis de ce nu. Și iată-mă înscrisă. Estera a fost și ea, doar așa îi stă bine unei surioare mai mici.

S-a ținut la biserica penticostală Speranța. Nu știam exact cum să ajung acolo, dar o prietenă mi-a zis că trebuie să iau autobuzul 18. Eh, dar să vezi. Sâmbăta circulă tare rar. Așa că o luăm la pas. Mergem și tot mergem. Ne întrebăm după un timp dacă suntem pe drumul bun când vedem o mașină de Arad plină de femei care se uitau după o biserică, aceeași biserică mă gândeam eu. Așa că mergem înainte. Celui care caută în cele din urmă i se descoperă. Am ajuns la biserică. Niște baloane roz se înălțau falnice în parcare. Un stand de cărți care mi-a făcut cu ochiul, dar l-am lăsat pentru pauză.

Primul lucru care mi-a plăcut a fost primirea.

Da, e important să zici ”Pace”, dar acel ”Bună dimineața” m-a făcut să mă simt ca la mine la biserică, ca acasă.

La înregistrare mă aștepta Ioana. Bine, nu doar pe mine, dar eu m-am înregistrat la ea. Așa mape frumoase am primit. Cum le-aș descrie? Feminine. Te simțeai feminină numai când le țineai în mână.

Uite-l pe George!

Zâmbesc. Dacă el e fotograful evenimentului, suntem pe mâini bune. Cam asta mi-am zis. Îl știu pe George de la proiectul ”O casă de Crăciun pentru bunicuța cu cei șapte nepoței.”. Priceput, nu glumă.

Să mergem mai departe.

Ne căutăm locurile, ne întâlnim cu niște prietene și așteptăm să înceapă. BBSO a condus închinarea. Ce să zic? Femeile chiar știu să cânte. Dacă nu mă credeți, dați timpul înapoi și veniți la conferință.

”Pe mine mă vedeți la început și tot pe mine mă vedeți la final.” – zise cu zâmbetul pe buze Florica Cherecheș.

”Îmi place de ea, are umor.”- îmi zice sora mea, iar ea nu prea laudă oamenii doar ca să se afle în treabă.

Fiți pe pace, n-am să vă spun toate punctele din program, dar vreau să vă las câțiva oameni care m-au impresionat. Dar înainte de toate să trecem la mâncare.

Deci mâncare a fost perfectă, bine, prăjiturile acelea divine. Extraordinar pregătit și organizat totul.

Nu știu de ce aveam impresia că omul care stă în spatele editurii Scriptum e un om bătrân, cărunt și morocănos. Chiar nu știu de unde impresia asta. Normal că m-am înșelat. Bine, nu știu cum e când vorbești cu el față în față, dar știu că are o privire caldă, un umor plăcut și o mare pasiune pentru cuvântul scris. Asta mi-a transmis când stătea plin de emoții în fața celor 1000 de femei, eh, dar s-a descurcat bine. Chiar nu e ușor să vorbești în fața unei singure femei uneori, dar la atâtea?

Acum să fiu serioasă, jos pălăria pentru acest om și munca pe care a depus-o pentru acest eveniment. Chiar merită tot respectul.

Nu rețin numele fiecărei femei care a vorbit, dar una m-a impresionat mult. O știam de ceva timp, nu personal, dar citisem despre ea. Florica Cherecheș. Ca să o descriu într-un cuvânt ar fi ”o doamnă.” Chiar e. Și nu îmi pasă că e politician. Mi-a plăcut vulnerabilitatea ei, deși cred că ar trebui să zic dânsei. Dacă doar aș fi văzut-o pe stradă nu aș fi știut ce duce în spate. Dânsa e exemplul că alături de Dumnezeu trecutul nu îți dictează viitorul și că toate, dar toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu. Probabil aș putea scrie un articol întreg despre dânsa. Poate o voi face într-o zi, dar vă spun ce mă gândeam după ce am ascultat-o: ”Pentru orice ar candida, aș vota-o. ” De ce? Simplu. ”Șomajul face parte din CV-ul meu.”

Elisabeth Mittlstadt. Pe dânsa o știu de când am primit prima revistă Lydia. Îmi aduc aminte la un Crăciun când părinții mi-au dăruit cartea ”Minuni ce mișcă inima.”Cartea e un must. Deși am văzut imaginea ei în revistă, nu am recunoscut-o. Sau cel puțin nu aș fi zis că are vârsta pe care o are. Dar nu asta m-a impresionat la dânsa. Vocea ei caldă. Era ca un balsam pentru suflet. Chiar era. Și bucuria pe care o avea în privire atunci când vorbea despre soțul ei. Da, dragostea din Dumnezeu e mai frumoasă cu timpul. Am văzut asta în ochii ei și a soțului care o privea mândru de la balcon. Povestea ei o găsiți în ”Viața în pantofii mei”. Acum o citesc și în câteva zile vă povestesc despre ea. Până atunci vreau să vă las cu un gând din partea ei: ”Dumnezeu se folosește de fiecare detaliu al vieții tale pentru a crea o operă de artă.”

Fiecare detaliu mi-a plăcut. Și nu o zic ca să laud pe cineva. Nu, o scriu pentru a sublinia că se poate și în România. Știu că Dumnezeu a fost onorat. S-a văzut asta. Și am văzut ochi uzi și îmbrățișări calde. Și știu că s-a mers schimbat de acolo. Eu una așa am fost.

Aaaa și m-am întâlnit cu trei fete din blogosferă la conferință. Așa de mult m-am bucurat.

O lecție pe care am învățat-o și v-o las:

O femeie în mâna lui Dumnezeu poate muta munții.

P.S. Implică-te și tu în proiectul: ”Crăciun în casă nouă pentru bunicuța cu cei șapte nepoței.” Chiar e nevoie de mare ajutor din partea ta.

https://www.boradoroteea.com/single-post/2017/10/05/Despre-cum-a-fost-la-conferin%C8%9Ba-Lydia

Anunțuri
Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (16079 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: