Viață. Adunăm, scădem. Decidem: drumuri, atitudini, vorbe pe care să le spunem sau pe care să le credem. Zâmbete și întrebări, reușite ori falimente, pregătiri intense sau nepăsare. Așa e viața, plină cu de toate. Inevitabil se strecoară prin zile și ceva ce putea fi altfel.
Trecut. Lecție pentru noi, piatră de aducere aminte. Sumă a ce am fost. Imposibil de schimbat, privit prea mult în ce nu a fost bun, poate viețui în noi prin regrete. Ce-ar fi fost dacă …
Regretele însă sunt lanțuri ce ne leagă. Trăind cu păreri de rău, vom trăi doar pe jumătate, încremeniți de gândurile de cum putea fi diferit. Pentru ce-am greșit, există iertare. Iar dacă nu o primim, nu are sens să deplângem la nesfârșit faptele. Putem căuta să reparăm ce se poate, și ce nu … Lăsăm în urmă. Nimic nu merită să ne țină paralizați în zona regretului. Stăm nițel, scuturăm praful și, mergem mai departe. Pentru ocaziile pierdute, putem lua decizia de a fi mai pe fază pe viitor. Vorba prea aspră o putem compensa cu modestie, și … tot așa. Există pentru fiecare cauză un antidot. Vedeți, și în Scriptură perioada ce sac și cenușă era limitată.
Prezent. Asumat cu tot ce suntem, prezentul nu înseamnă nici negare, nici minimalizare a trecutului. Înseamnă să ne recunoaștem cu limite cu tot, și apoi să continuăm, cât de bine putem.
Viitor? E dat de modul în care gestionăm timpul prezent. Deci, fără regret ca mod de viață. Capul sus, lecția învățată, și, înainte!
Sursa foto, aici.
Sursa articol: http://tineri.betania.ro/cu-parere-de-rau-nu-regret/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
