CE SE ÎNTÂMPLĂ CU BISERICILE BAPTISTE? UNDE SUNTEM, UNDE MERGEM?

La aniversarea a 500 de ani de la Reforma protestantă și după 150 de ani de mișcare baptistă în România, consider că este bine să ne punem câteva întrebări. Ce se întâmplă cu bisericile baptiste din România? Unde suntem ca mișcare baptistă? Ne aflăm cumva de mulți ani pe un platou? Și de aici unde mergem? Continuăm să urcăm sau mai degrabă ne ducem la vale? Care este impactul bisericilor baptiste în societate? Cum influențăm în bine mersul societății? Ce impact avem asupra noii generații? Cum putem opri exodul tinerilor din bisericile noastre spre bisericile din alte confesiuni? De ce relațiile dintre lideri sunt tensionate sau inexistente? Avem cumva nevoie de o resetare? Dacă da, cine o va face?

Încerc aici, să verbalizez ceea ce văd cei mai mulți, dar preferă sa tacă și pledez pentru o reformare a bisericilor baptiste, pentru o „a doua reformă”, o reformă de sistem. Eu cred că o biserică baptistă „tradițională” poate fi reformată. Nu e simplu, dar nici imposibil. Ceea ce caut să prezint sunt rezultatele unor discutii cu mulți pastori si slujitori, a unor observații dureroase, inclusiv pentru mine, fiind parte dintr-o biserică baptistă tradițională. Am scris cu durerea unui creștin crescut într-o biserică tradițională, văzând cum, pe zi ce trece, aceste biserici se sting, deși dispun încă de un potențial fantastic. Abordarea nu este una teologică sau sociologică ci una pastorală.

Senzația multor pastori, a unor frati și surori este ca ne miscam destul de încet…ca suntem blocati. Este clar pentru cei mai mulți ca avem nevoie de o schimbare…dar cum? Sigur, sunt multe probleme legate de oameni, mai ales de oameni nepotriviti in locuri nepotrivite. Sunt unele probleme create artificial din cauza ipocriziei, geloziei, invidiei. Barfa în multe biserici are rang de virtute, unii oameni parca traiesc doar din asta si pentru asta. E o chestiune care afectează foarte mult relațiile dintre membrii bisericilor și chiar relațiile dintre pastori.

Un aspect ignorat in multe biserici este faptul ca slujirea se face in functie de daruri si chemari. Nimeni nu poate fi ceva daca Dumnezeu nu l-a chemat la asta, oricata politică bisericeasca se face. Doar oamenii chemati de Dumnezeu pot duce biserica inainte, prin harul Lui. Dar, cea mai mare problema este legata de sistem. Sistemul ne blocheaza si ne-a paralizat deja. Peste tot entuziasmul oamenilor este sub cota zero, iar acest fenomen este o imagine in oglindă a unei conduceri slabe si ineficiente. Câtă vreme entuziasmul membrilor bisericilor noastre este scăzut sau inexistent, șansele de redresare sunt pe măsură. Oricât de bine intenționați ar fi pastorii sau alți slujitori din biserici, cu oameni apatici si cu statut de „spectatori” nu pot obține nimic mai mult decât frustrări și regrete.

Intrebarea este cine isi asuma situatia in care au ajuns majoritatea bisericilor baptiste? Cred ca, la nivelul bisericilor locale, acei oameni care si-au adus aportul mai mult decat altii la starea de blocaj, ar trebui sa faca pasul in spate si sa recunoasca falimentul experimentului lor. O altă întrebare care-i framântă pe mulți credincioși baptisti este: cine conduce, in realitate, in bisericile baptiste? Dupa Scriptura, Dumnezeu cheama oameni speciali pentru asta, iar lucrarea lor cuprinde trei obligatii majore: pastorirea (hranirea), povatuirea (conducerea) si pazirea (protectia) turmei lui Cristos. Aceasta este adevarata slujba a pastorilor. Ei sunt responsabili de hrana turmei, de conducerea turmei si de protectia turmei si vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu de slujirea lor.

Cine conduce totusi in bisericile baptiste? Adesea se intâmplă că cei care dau banii, sau cine are votul, sau comitetul. Din pacate, in comitetele bisericilor sunt unii oameni foarte vocali care cred ca ei sunt sefii, iar pastorii sunt angajatii lor, iar unii pastori accepta asta, din motivatii pe care nu le inteleg decat partial. Total nebiblic, nestatutar si fara vreo logica. Fara sa mai adaug ca unii membrii din comitetele bisericilor sunt controlati de altii (neamuri) sau raspund comenzilor unor oameni cu bani din biserica. Nu vreau sa spun, inca, nimic despre comenzile din afara bisericii. Multi dintre noi le-am observat din plin si poate voi vorbi candva despre acest aspect.

Revin la problema legata de sistem (felul cum actionam). Câtă vreme formele sunt mai importante decât funcțiile și tradițiile omenești înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu există dorinta de schimbare. Da stiu, baptistii nu au traditii, ei doar fac lucrurile asa cum le făceau dintotdeauna. Daca blocajul acesta nu se sparge, daca nu se produce o schimbare in directie, sisteme de valori si orientarea bisericilor, vor aparea in continuare probleme si limitari serioase ce nu pot fi depasite nici de transformarea oamenilor, nici de aducerea altora noi. Este imposibil ca oamenii sinceri sa se schimbe in interiorul unui sistem gresit.

O buna parte din membrii bisericilor își doresc o schimbare, dar pentru a se intampla sunt necesare cateva lucruri:
1. Fara exprimarea clara a nemultumirii fata de situatia actuala nu se va intampla nimic. Exprimarea nemultumirii este vitala in orice schimbare, iar confruntarea cand vine vorba de schimbare este absolut normala.
2. Cineva trebuie sa ia initiativa si sa creada in posibilitatea schimbarii suficient de mult si sa treaca la actiune. Ideea schimbarii trebuie promovata de la om la om.
3. Un grup mai mare trebuie sa-si insuseasca ideea si sa sustina nevoia schimbarii. Fara o „masa critica” nu se va intampla nimic.
4. Schimbarea trebuie implementata si pusa in miscare. Apoi schimbarea, ca sa prinda la oameni si sa functioneze, trebuie dovedita eficienta. In plus trebuie create formele si urmate caile prin care poate fi implementata.
5. Dupa ce schimbarea este efectiv implementata, ea trebuie conservata, pentru a fi siguri ca nu se aluneca in vechile moduri de operare.

Acum intrebarea este, cine este gata sa-si asume implicarea in procesul schimbarii? Daca suntem sinceri, fața de situația actuală, nu exista decat trei variante:
1. Ne exprimam nemultumirea pe la colturi, dar nu facem nimic. Sau asteptam sa faca altcineva. Este varianta care duce la moarte sigura.
2. Ne exprimam nemultumirea si ne implicam in procesul schimbarii. Consider că este varianta optima. Reformarea câtorva biserici traditionale mai mari ar aduce la o schimbare de paradigma in toata Uniunea Baptistă.
3. Ne exprimam nemultumirea si plecam in alta parte sau initiem o lucrare noua. Pe alocuri s-a dovedit o solutie, pe termen lung insa, lucrurile s-ar putea sa ofere surprize, nu întotdeauna plăcute. În plus, se va ajunge in situația in care bisericile nou formate își vor consuma energiile plătind chirii exorbitante, iar cele rămase în vechile facilități nu vor avea ce face cu ele, sau nu vor fi in stare sa le intretina.

Daca s-ar opta pentru varianta a doua, din nou sunt doua posibilitati:
1. Discutiile sa se poarte doar la nivelul conducerii si a celor implicati in slujire. Această abordare ar presupune o evaluare sincera a lucrarii si a a oamenilor implicati in lucrare, mai ales in conducere, iar apoi deschidere pentru schimbarile necesare in sistem, dar si cu privire la oameni.
2. Discutiile sa se poarte la nivelul intregii biserici. Nu este varianta pentru care eu as opta, decat daca s-au epuizat toate celelalte optiuni.
Oricum, fiecare abordare are avantaje si dezavantaje. Nu intru acum in detalii, desi oricare variantă este mai buna decat a nu face nimic.

Inchei revenind la problema sistemului. Având in vedere ca in bisericile locale lucrarea se face cu oameni obisnuiti (si voluntari pe deasupra), pentru ca acesti oameni obisnuiti sa faca lucruri extraordinare, sistemul (definitie completa: un set de lucruri, actiuni, idei sau informatii care interactioneaza unele cu altele influentand astfel tot ce facem) trebuie sa poata compensa handicapul dintre abilitatile reale ale oamenilor obisnuiti si abilitatile necesare producerii de rezultate extraordinare.

Aceasta nu inseamnă altceva decat „fiecare la locul lui, potrivit cu darurile, abilitatile si masura de credinta data fiecaruia”. Ori in majoritatea bisericilor baptiste lucrurile nu stau asa. De cele mai multe ori conducerea bisericilor este rezultatul unor actiuni politice, nu biblice. Cand vom accepta ca sistemul creat de noi, sau de cei dinaintea noastra, este cel care produce majoritatea problemelor (nu inseamna ca oamenii nu ar avea probleme) vom intelege inutilitatea incercarii de a schimba bisericile, pana nu se schimba sistemul.

Nicăieri, lupta pentru schimbare nu o poate duce o singura persoana. Este nevoie de oameni credinciosi, curajosi, seriosi si hotarati. Daca ne dorim biserici vii, dinamice si unde sa putem sluji cu darurile date de Dumnezeu, fara frustrari si amaraciune trebuie sa ne implicam toti. Un alt lucru important este sa intelegem ca Dumnezeu nu lucreaza cu oameni perfecti, dar are nevoie de oameni dedicati, pasionati, gata de sacrificiu si care se gandesc si la altii nu doar la ei.

Eu cred ca prin harul, indurarea și calauzirea lui Dumnezeu; printr-un plan biblic bine alcatuit, având scopuri si obiective clare pe termen scurt, mediu si lung, bisericile baptiste pot depasi situatia de „platou” in care se afla si pot creste spiritual, numeric si ca implicare. Daca se va inlocui „viziunea supravietuirii”, bazata pe filosofia „merge și așa”, cu „viziunea unei biserici biblice intentionale”, există sanse de reformare. Dacă dorim…

Dumnezeu să ne ajute!

Samuel Tuțac, Vicepreședinte cu Pastorala în cadrul Uniunii Bisericilor Baptiste din România