Anunțuri
ULTIMELE STIRI

Mie îmi vorbește Dumnezeu?

Banner http://speranta.ro/

Mai vorbește Dumnezeu ca în timpurile biblice? Aș putea să-L întreb pe Dumnezeu cu privire la situaţia mea particulară?

Dacă, după cum spune El Însuși, „eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau. Am zis: «Iată-Mă, iată-Mă!» către un neam care nu chema Numele Meu“

„ Isaia 65:1”.

„>[1], cu atât mai mult le răspunde El celor care Îl caută. Cu alte cuvinte, răspunsul este hotărât afirmativ, din moment ce mărturisim și credem într-un Dumnezeu viu și lucrător.

Adevărata întrebare

Marea întrebare însă nu este dacă Dumnezeu vorbește sau nu vorbește. Acesta este domeniul Său exclusiv. Marea întrebare este: Vrei cu adevărat să auzi glasul Lui Dumnezeu? Dacă-L vei auzi, îl vei asculta și urma? A dori cu adevărat să auzi glasul lui Dumnezeu nu este o formă de curiozitate sau de fantezie, ci o acceptare a faptului că „omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“

„Matei 4:4”.

„>[2]. Nu este vorba despre o simplă atitudine faţă de revelaţia Sa, ci o decizie care include predarea propriei fiinţe și a planurilor personale în mâna Lui. Nu înseamnă să te aștepţi doar la un „da” sau la un „nu”, ci la orice răspuns.

Curăţia inimii cu care trebuie căutat cuvântul Domnului exclude tentativa de a-L face pe Dumnezeu complice la planul și intenţia noastră. Marea făgăduinţă a lui Dumnezeu este că inima curată nu numai că-L va auzi, dar Îl va și vedea pe Dumnezeu: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.“

„Matei 5:8”.

„>[3] Nu doar că Îl vor vedea faţă în faţă cândva, ci Îl vor vedea în mersul vieţii pe acest pământ, în experienţa proprie de viaţă.

„Vă înșelaţi singuri”

A dori cu adevărat să auzi cuvântul Domnului înseamnă profunda și curata dispoziţie nu numai de a auzi acest cuvânt și de a-l adopta. În cartea prorocului Ieremia întâlnim o astfel de situaţie: „Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat şi au zis prorocului Ieremia: «Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!»“

„Ieremia 42:1-3”.

„>[4] Părea o cerere sinceră, o hotărâre statornică de a împlini ceea ce Dumnezeu le va descoperi și, ca urmare, Ieremia se angajează să Îl caute pe Domnul și cuvântul Lui în această situaţie dramatică. După zece zile de consacrare, Ieremia vine înaintea întregului popor și a conducătorilor și proclamă cuvântul Domnului, iar reacţia negativă a poporului arată că oamenii aveau de fapt un plan și cereau descoperirea cuvântului Domnului ca pe o confirmare a acestui plan.

Ce face, de fapt, omul care practică acest fel de relaţie cu revelaţia? Ieremia le atrage atenţia oamenilor cu planuri ascunse: „Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: «Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!» Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.“

„Ieremia 42:20-21, subliniere adăugată”.

„>[5]

Concluzia și atitudinea celor care au spus că vor să audă cuvintele Domnului, dar care aveau de fapt propriul plan, este tragică: „Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună, Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngâmfaţi au zis lui Ieremia: «Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: ‘Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!’»“

„Ieremia 43:1-3, subl. ad”.

„>[6]

Factorul agravant

În fiecare caz de împotrivire sau de negare a cuvântului revelat, un anume element agravează situaţia, în cazul de faţă, prejudecata. Ei au respins descoperirea cuvântului din cauza suspiciunilor pe care le aveau: „Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!“

„Ieremia 43:1-3, subl. ad”.

„>[7] Este cazul să ne întrebăm lucid: E ceva în viaţa noastră care riscă să compromită puterea și autoritatea cuvântului descoperit al lui Dumnezeu? Domnul nu va avea nicio problemă să ne vorbească pe înţeles, dar noi ne vom lovi totdeauna de propriul spirit de împotrivire și de respingere a Cuvântului Său și de tendinţa aproape irezistibilă de a opune descoperirii lui Dumnezeu planul pe care ni l-am creat noi.

Bogatul din pilda lui Iisus îi cere lui Avraam să trimită pe cineva dintre cei morţi la fraţii lui, pentru ca ei să fie avertizaţi și să se pocăiască. Avraam refuză, afirmând supremaţia Scripturilor în materie de credinţă: „Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.»“

„Luca 16:29”.

„>[8] Omul insistă pentru o revelaţie specială pe care el o consideră superioară Scripturilor, dar Avraam refuză să cedeze unui fals: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“

„Luca 16: 31”.

„>[9]

Ieșirea din labirint

Cum va vorbi Dumnezeu unei nesfârșite varietăţi de oameni și de situaţii? Răspunsul este simplu: „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul.“ Problema constă în faptul că „omul nu ia seama“

„Iov 33:14”.

„>[10]. Întotdeauna, fără excepţie, Dumnezeu va comunica astfel încât mesajul Lui să fie bine înţeles. Uneori va vorbi din mijlocul furtunii, alteori prin vise sau vedenii

„Iov 33:15”.

„>[11], va vorbi ca un susur blând (cum i-a vorbit lui Ilie), va vorbi direct sau prin soli

„Psalmi 104:4.”

„>[12], printr-o predică sau în inimă și în minte

„Evrei 8:10.”

„>[13].

Mi s-a întâmplat în gara din Bistriţa, unde așteptam trenul de București citind și scriind. La un moment dat, mi-am dat seama că în mintea mea stăruia un gând, ca un nor mic și singuratic pe cer: „Mergi pe peronul al treilea al gării“, gară care era în lucrări de reamenajare. Am trecut peste șase linii ferate cu două valize de cărţi, am mers acolo unde am fost îndemnat și am stat pe colţul unei bucăţi de beton până când, spre seară, o elevă, exact în faţa mea, a pășit ca în gol și a căzut de pe scara vagonului încă în mișcare. Am prins-o fulgerător, înainte să o prindă roţile trenului, care continua să intre ușor în gară. Din locul unde a căzut ea, vagonul a mai mers unsprezece metri. Am ajutat-o încet să se ridice de jos. Era buimăcită, cu genunchii însângeraţi, cu ochelarii groși săriţi de pe ochi și cu lucrurile pe care le-a avut în braţe împrăștiate peste tot. Repeta mereu: „Am crezut că a oprit…, am crezut că a oprit…“ Colegele au venit degrabă în jurul ei și au început să o scuture de praf, să îi aranjeze părul și hainele. I-am spus că Dumnezeu o iubește și mi-am luat la revedere de la grupul lor, în timp ce fetele coborau spre pasajul subteran. Trenul a plecat și gara era din nou pustie, dar așa de diferită pentru mine: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“

„Geneza 28:17”.

„>[14]

Trăgând cele două valize peste linii, m-am întors lângă clădirea gării și am înţeles că gândul din mintea mea venise de la Cel ce zice: „Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.“

„Proverbe 24:11”.

„>[15] Este adevărat că nu întotdeauna poţi spune cu certitudine că glasul conștiinţei sau un anume gând sau îndemn este glasul lui Dumnezeu, dar, așa cum ne-a învăţat Domnul că vom cunoaște după roade, atunci când vezi roadele glasului conștiinţei tale înţelegi limpede originea respectivului glas.

„Vorbește, Doamne!“

Acestea sunt celebrele cuvinte, inspirate de preotul Eli, spuse de copilul profet Samuel atunci când Domnul i-a vorbit

„1 Samuel, capitolul 3.”

„>[16]. Sunt cel puţin două lecţii mari care se desprind din acest atât de semnificativ episod.

Prima mare lecţie este că Domnul i Se poate descoperi cuiva indiferent de nivelul lui de cunoaștere și de recunoaștere a Cuvântului Său. Samuel primește mesajul, dar nu Îl cunoaște pe Cel care este Autorul acestui mesaj. Orbul este vindecat, dar nu Îl cunoaște pe Cel care l-a vindecat: „Iisus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: «Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?» El a răspuns: «Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?»“

„Ioan 9:35-36”.

„>[17] Aici găsim o mare încurajare: nu trebuie să ajungem la un anumit nivel de înţelegere sau iniţiere ca să putem auzi glasul Domnului. El i Se va descoperi fiecăruia, acolo unde se află și în condiţia în care se găsește dacă își dorește și crede cu adevărat acest lucru. Așa se explică ceea ce Domnul spune prin Maleahi: „Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.“

„Maleahi 1:11”.

„>[18]Așa se face că „Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.“

„ Luca 13:29”.

„>[19]

A doua mare lecţie este aceea că e posibil ca sfatul de a asculta vocea lui Dumnezeu să vină de la cineva care nu trăiește cuvântul pe care-l prezintă, cum era cazul lui Eli. Necredincioșia învăţătorului nu va face cu niciun chip Cuvântul în sine mai puţin adevărat: „Atunci Iisus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: «Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

„Matei 23:1-3”.

„>[20]

Mărturie concertată

Printr-un singur punct pot trece o infinitate de drepte în diferite direcţii. De aceea, mărturia despre natura revelaţiei și a mesajului trebuie luată din mai multe surse: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.“

„Proverbe 15:22”.

„>[21] Alături de Biblie avem mărturia naturii, a experienţei personale, a istoriei, sfatul celor onești și cu experienţă în domeniu și, nu în ultimul rând, avem conștiinţa noastră. Totuși discernerea glasului și a voii lui Dumnezeu în domeniul spiritual ar fi de neconceput fără mărturia Duhului Sfânt: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.“

„1 Corinteni 2:14”.

„>[22]

Citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/

Anunțuri
Despre ADMIN (15492 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: