Un învăţat a pus odată o întrebare: ”Care oameni și care popoare au mâinele cele mai lungi?”. Unii au răspuns că un trib african, alții că negrii, nordicii, ori hoţii de buzunare, femeile care cară sacoșe pline de la piață, salahorii care ridică găleți grele cu ciment… Între răspunsuri cineva a opinat că ”mâinele cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toata inima lui Dumnezeu; pentru că mâinele lor ajung până la Cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie!”
Anomalia este că, deși suntem înalți, unii dintre noi avem mâinile prea scurte! Cu ele nu ajungem nici la gura noastră, nici la a celorlați. Și nici atât la buzunare. Înțelegeți de ce e punga ușoară la colecte?
Creștinul trebuie să aibă mâinile lungi. Altfel nu va umple lumea decât de vorbe. Sau, în cazul celor ce scriu, de hârtie.
O legendă spunea despre fiica lui Faraon că atunci când a văzut pe Moise în apele Nilului i s-au lungit mâinile cu 6 metrii! Dumnezeu lungește mâna celui cu inima bună! Mai ales când e chemat să facă bine…
Omul cu mâinile lungi ajunge unde alții nu au deloc acces. El nu-i va lăsa pe ceilalți să aibă paradise pierdute.
Cu cât mâinile ne devin mai lungi cu atât Dumnezeu e gata să le transforme în aripi!
Putem avea toți mâinile cele mai lungi! Dar pentru asta trebuie să îndoim mai mult genunchii!
Nicolae.Geantă
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
