Leul care răcnește

Ieri ascultam o provocare interesantă din prima scrisoare a lui Petru și mi-a ieșit în evidență interpretarea obișnuită a textului aceluia, interpretarea cu care eram așa de familiar, pe care probabil am auzit-o de sute de ori dacă nu or fi mii și la care nu mă gândisem critic niciodată. E vorba de pasajul care compară pe dușmanul nostru cu un leu care răcnește și caută pe cine să devoreze.

Mereu am luat de bună interpretarea care zice că asta ar însemna „trecerea de partea celui rău” sau „lepădare de credință” și nu am meditat logic niciodată. Această „înghițire” poate însemna multe dar nu ceea ce se spune adesea. Faptul că ajungi să fii înghițit de ceva, de ceva rău e clar regretabil și dureros dar nu îți anulează identitatea. Dar chiar așa, ce înseamnă să fii devorat sau înghițit pentru că termenul devorat e mai corect?
Să fii devorat înseamnă să suporți durere. E dureros să fii sfâșiat și fii mușcat, atacat. Durerea este mare și nimănui nu îi surâde varianta de a se lăsa devorat de un prădător. Nimeni nu iubește în mod special durerea și sfâșierea și de aceea Scriptura ne pune această plăcuță de avertizare „atenție pericol”.
Să fii devorat poate însemna depărtare și separare. Un om rănit sever va trebui să fie internat în spital dacă nu moare. Va trebui să fie pus deoparte în vederea tratării specializate și a dezinfectării.
Să fii devorat poate însemna chiar moarte. Un câine sau o pisică greu te-au putea ucide, dar o felină sau câinii de luptă ar putea să o facă. Așadar, să fii atacat în aceste condiții poate însemna sfârșitul vieții, dar faptul că te mănâncă nu te transformă în altceva ci ești doar un om mâncat de leu, care putea să trăiască frumos în continuare dacă respecta avertismentul.
Dacă mergem pe interpretarea versiunii Cornilescu a traducerii unde apare cuvântul înghițit avem următoarele logici:
Să fii înghițit înseamnă separare de cei dragi și izolare. Înseamnă să nu mai ai părtășie cu Cel care dă binecuvântarea și o astfel de rupere e dureroasă pentru copiii Lui. Noi suntem dependenți de ceea ce El ne oferă așa că, o înghițire de către dușman ne-ar prinde rău de tot.
A fi înghițit înseamnă singurătate și tristețe. A se vedea exemplul lui Iona. El tot al Domnului a rămas dar suporta consecințele unei decizii „la supărare”. Se afla în pântecele chit-ului pocăindu-se. Nu mai era unde își planificase sau unde trebuia să ajungă ci într-o postură neplăcută.
A fi înghițit înseamnă să nu mai ai putere. Noi avem putere și vitalitate în mediul nostru nu oriunde, așa că dacă suntem înghițiți rămânem fără putere sau fără eficiență. Dacă mergi cu mașina și nu respecți indicatorul ajungând pe plajă sau în mocirlă mașina nu va avea eficiență cu excepția celor dedicate unor astfel de zone. O mașină de șosea, o mașină de curse care bate recorduri la putere și viteză este aproape nulă în alte condiții decât șoseaua.
Probabil dacă mai stăm mai găsim explicații la ce înseamnă a fi înghițit sau devorat de leu dar niciuna din explicații nu poate duce la ceea ce se predică adesea și anume „pierderea mântuirii” termen cu care nu simpatizez deloc întrucât nu cred că mântuirea e ceva ce se poate găsi sau pierde. Citește tot articolul > http://www.filedinjurnal.ro/2016/08/15/leu-care-racneste