EDITORIALE

Norvegia lasă pe poporul Meu să plece!

Norvegia, știu că îți plac poveștile frumoase și pline de eroism, așa că m-am gândit să-ți spun și eu una care are rolul nu să te adoarmă, ci are rolul să trezească în tine toate valorile pe care odinioară le-ai îmbrățișat cu atâta pasiune.A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un mic popor pe care Creatorul acestui Univers în care trăim cu toții și l-a ales ca popor. Dacă stau să mă gândesc, preaiubită Norvegie, acest popor semăna foarte bine cu tine. Era tot așa un popor mic, dar pe cât era de neînsemnat, pe atât de semeț și de încăpățânat era. Mii de ani Dumnezeul cerului și al pământului a încercat inima acestui popor și l-a înmulțit deosebit de mult. La un moment dat, acest popor ajunsese atât de numeros și de puternic, încât cea mai mare putere a lumii din vremea aceea, Egiptul, era dependentă de mâna de lucru a acestui popor. Astăzi acest popor se numește Israel. Dumnezeul lui Israel a hotărât să scoată evreii din Egipt, și asta împotriva lui Faraon, împăratul în fața căruia tremurau toți împărații. Acest Faraon semăna mult cu sistemul tău politic, Norvegia, pe care ți l-ai clădit în culcușul păcii tale. Au trecut două războaie mondiale și ai fost salvată de Dumnezeul lui Israel, însă te-ai mândrit și ți-ai clădit un stat care văd că face să tremure și să tacă majoritatea președinților din lume. Dar să revin la povestea noastră. Faraon s-a împotrivit lui Dumnezeu și a luptat să dărâme planurile dumnezeiești, și această încercare a Egiptului se poate asemăna astăzi cu încercarea unui țânțar de a dărâma Everestul.

Faraon a simțit pe pielea lui ce înseamnă să lupți împotriva Providenței. A avut parte de zece plăgi prin care tot Egiptul și lumea întreagă a văzut slava lui Dumnezeu. Cu fiecare plagă, inima lui Faraon se împietrea tot mai tare, dar Dumnezeu avea același mesaj: „Faraon, așa vorbește Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească!»” Și până la urmă, povestea noastră are un final glorios, poporul evreu a fost lăsat să plece spre țara Canaanului, iar Egiptul a fost silit astfel de Dumnezeu să-și elibereze sclavii. Dar la scurtă vreme, mândria egiptenilor și-a trimis toată forța militară ca să-i aducă pe evrei din nou la robie. Dumnezeul cerului și al pământului a despărțit Marea Roșie în două și a făcut o cale măreață poporului Său! Astfel, Dumnezeu nu numai că a scăpat Israelul din ghearele lui Faraon, dar a și înecat toată aroganța Egiptului, împreună cu tot arsenalul ei militar. Acum te vei întreba: ce exemplu poate să-ți servească ție, Norvegia, această povestire biblică, și dă-mi voie să-ți explic.

  
Citește tot articolul>

http://cuvantulprintrecuvinte.ro/norvegia-lasa-pe-poporul-meu-sa-plece/#more-479

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: