Tava cu cozonaci, Amintirea miresmelor de cozonac dispare, o umbră de tristețe i se reflectă pe chip și lacrimile îi umplu ochii.

Tava cu cozonaci, Amintirea miresmelor de cozonac dispare, o umbră de tristețe i se reflectă pe chip și lacrimile îi umplu ochii.

– Vino, grăbește-te, ai spus că vrei să vezi cum se așează cozonacii în tavă!

– Da, vin acum, mami, așteaptați-mă! Nu începeți fără mine, răspunse fetița plină de bucurie.

Se grăbește să ajungă în bucătărie unde o și întâmpină mirosul esențelor puternic aromate. Mama, împreună cu surorile ei mai mari, tocmai așează cozonacii în tavă. Fetița urmărește fiecare mișcare, în timp ce căldura degajată de cuptorul preîncălzit îi îmbujorează obrăjorii îndată. Își dă seama cât de dor i-a fost de această perioadă a anului! Cât de mult a așteptat să vină iar Crăciunul, când vor cere binecuvântarea peste sărbătoare și peste bucatele delicioase pregătite cu multă dragoste pentru ea și ceilalți zece frați ai ei.

Deodată o umbră de tristețe i se reflectă pe chip și lacrimile îi umplu ochii. Crăciunul acesta s-ar putea să nu mai fie la fel. Amintirea miresmelor de cozonac de anul trecut dispare …. Aude ușa de la intrare. Se grăbește să își șteargă lacrimile cu mâneca de la bluză, înainte să o surprindă cineva, în special tătăl ei – un om credincios, care întotdeauna i-a învățat să nu se îngrijoreze de nimic. Nu vrea să-l dezamăgească, mai ales acum …

Eu înțeleg de ce ar avea motive de îngrijorare. Tocmai am aflat că mama i-a fost internată în spital, iar tatăl încearcă să facă singur față problemelor, alergând de dimineață până seara când într-o parte, când într-alta, poate va mai obține ceva bani în plus să o scoată la capăt și anul acesta cu bine. Fiind o familie numeroasă, cu unsprezece copii, nu i-a fost niciodată ușor, nici când au fost mai mici, nici când au crescut și au început să meargă la școală, la liceu … Au crescut copiii, parcă au crescut și greutățile. Acum, de când i s-a îmbolnăvit soția, povara îi pare și mai mare. E un om credincios, așa că nu s-a pierdut niciodată cu firea. Tot așa i-a învățat și pe copii, să fie mulțumitori, să nu se teamă de nimic și să aibă încredere că Domnul poartă de grijă.

… Nici nu a intrat bine în casă, că se și pregătește să iasă. Ochii rotunzi ai copilei îl urmăresc cu privirea. Curioasă îl întreabă pentru a nu știu câta oară:

– Tati, spune-mi, te rog, cât mai stă mami în spital?

– Păi, ți-am mai zis, depinde de cum se simte. În loc să mă tot întrebi, mai bine roagă-te să o lase acasă înainte de sărbători! Chiar acum mă duc la spital să aflu ce mai zic medicii … și, dacă e mai bine, poate vin cu ea acasă!

Gândurile nu-i dau pace fetiței. Cum ar fi Crăciunul fără mama lor? Cine ar mai pregăti bunătățile îmbietoare? Nu iese bine pe ușă tatăl, că se și pune pe genunchi. Cu ochii strânși, ghemuită lângă pat, se roagă ca mama ei să fie sănătoasă și să vină acasă de sărbători. Rugăciunea se transformă în vis … Visează că e dimineața de Crăciun, masa e pregătită de sărbătoare, hainele aranjate frumos așteaptă să fie îmbrăcate la biserică și lângă patul fiecăruia surprizele ambalate în hârtii colorate așteaptă să fie descoperite!

Brațele puternice ale fratelui mai mare o ridică și o așează cu grijă pe pat:

– Ia uite la ea, iar a adormit rugându-se!

O învelește și stinge lumina în urma lui.

Cum o fi să adormi visând la o poveste de Crăciun cu final fericit, așa cum ți-o amintești din anii trecuți? Și oare cum ar fi să te trezești în dimineața de Crăciun cu visul împlinit?

Împreună e mai simplu să le schimbăm povestea! Alege să joci și tu un rol magic într-o poveste de Crăciun adevărată! Prinde firul poveștii …

… Scrie-ne AICI !

… Alege un CARD CU SUFLET !

… Donează BUCURIE !