EDITORIALE

CRISTI ȚEPEȘ, NE-AI ZDROBIT INIMILE, NU TREBUIA SĂ NE PĂRĂSEȘTI!

Cristi-Tepes-Realizator-de-emisiuni-de-televiziune-1958-2015Fac un efort deosebit să scriu următoarele rânduri dar sper că voi reuși.
Este îngrozitor de greu să accepți că scumpul nostru frate Cristi Țepeș a trecut în veșnicie într-un mod atât de fulgerător. Este ca și când un car de foc s-a coborât din Cer într-o viteză amețitoare și în câteva fracțiuni de secundă l-a luat pe Cristi dintre noi fără să mai apucăm să ne mai luăm rămas bun de la el, să-i mulțumim pentru tot ce a făcut pentru Domnul și să-l îmbrățișăm cu toată dragostea așa cum se cuvine. N-am mai apucat nici măcar să-l sun pe telefonul mobil să văd ce mai face și atât de rău îmi pare, atât de neplăcut mă simt, atât de mult mi-aș dori să-l mai aud măcar o dată cum îmi spune “dragule” sau “scumpule” (acestea erau întotdeauna cuvintele lui pline de bunătate pe care mi le adresa cu maximă sinceritate atunci când aveam bucuria să ne revedem în diverse ocazii, la diferite evenimente publice derulate în spațiul evanghelic).

Cristi Țepeș era cu adevărat un om al lui Dumnezeu și era de o mie de ori mai bun, mai scump, mai prietenos și mai iubitor decât unii pastori și prezbiteri din Bisericile noastre, oameni aroganți și plini de aerele doctoratelor, masteratelor și titlurilor obținute în teologia așa numită „pastorală”. O teologie care nu le folosește la nimic dacă nu sunt în stare să se roage pentru un copilaș foarte grav bolnav sau pentru bătrânii care zac paralizați la pat, uitați de toți.

Cristi Țepeș nu era un mare predicator al Evangheliei, un mare misionar sau vreo somitate teologică dar știa să se roage pentru mine, știa să-mi spună
o vorbă bună și știa să-mi ofere un zâmbet (pe care n-am cum să-l uit cât voi trăi) atunci când treceam prin momente foarte grele și eram la capătul puterilor, aproape epuizat (vă asigur că am trecut și prin așa ceva)

Cristi Țepeș nu conducea vreo Biserică dar cu toate acestea era un bun păstor și avea daruri deosebite de la Dumnezeu în acest sens. Știa să se apropie de sufletul omului și mai ales, știa SĂ ÎNCURAJEZE, pur și simplu te revitalizai în prezența lui și te convingeai că e călăuzit de Duhul Sfânt. Era un om care nu știa să facă decât două lucruri: să slujească Domnului și să slujească semenilor săi. Așa a făcut până la sfârșit, cât a putut, până în ultima zi a vieții lui…

Printre lacrimi, îmi vine să-i adresez lui Cristi câteva întrebări la care știu că nu mai poate să-mi răspundă dar nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu care se va îndura și de mine și mă va ajuta ca într-o zi să mă întâlnesc din nou cu el acolo sus în Rai unde voi primi toate răspunsurile pe care le aștept cu nerăbdare. Continuare > http://tomisthecat.ro

999page

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: