Cred că România se va schimba

Nu pot ocoli subiectul fierbinte din aceste zile. Ce se întâmplă în țară este fără precedent, iar rezultatul încă este incert. Mulți se bucură, dar habar nu au pentru ce. Alții se bucură pentru că știu ce vor și văd acel deziderat tot mai aproape. Alții se bucură doar pentru că e revoltă. Unii se bucură că se va schimba ceva, nu știu ce se va schimba nici ei, dar se bucură. Alții se bucură că va fi mai bine economic, e posibil să aibă dreptate, am mai scris despre asta. Eu am bucurie dar foarte rezervată și moderată. Și firea mea „dă să se bucure” dar fiind rațional, nu știu dacă are încă pentru ce. Știu, iar se vor înfuria unii, dar deocamdată e ceață, măcar pentru mine care nu pot separa viața spirituală de cea trăită, fizică. Deocamdată revolta seamănă mai mult a răscoală decât a revoluție, cum bine observa cineva recent, situația se va schimba dacă vor apărea soluții concrete și dacă se vor propune nume pentru realizarea lor.

De ce spun asta? Pentru că sunt convins că, nici o schimbare durabilă nu poate începe dacă nu se schimbă măcar puțin fiecare om din țara asta. Dacă se vor schimba doar politicienii, va fi o schimbare de suprafață, care va avea efecte pe termen scurt sau în cel mai bun caz mediu. Oamenii, mulți din cei pe care i-am auzit, se gândesc acum la salarii mai mari, pensii mai mari, șomaj mai mare, asigurări sociale mai bune și nu realizează că pentru a realiza asta e nevoie de muncă mai multă. Muncim din păcate ca în comunism, dar vrem să câștigăm ca în occident. Am vrea să avem salariul cât mai mare și să depunem un efort tot mai mic.

Am rezerve în a mă bucura pentru că, dacă noi nu ne schimbăm, vom pune în fruntea țării oameni „după chipul și asemănare noastră” și degeaba sunt cei de la proteste de o anumită categorie, că votarea o va face tot majoritatea, nu doar 50 000 de oameni, dacă nu se schimbă și legea electorală. Adică moșul și mătușa, tot pe Iliescu îl vor vrea, că deh, acum câțiva  ani au primit ulei.

Da, am aproape convingerea că societatea românească se va schimba. Schimbarea va fi majoră, ceva ce până acum nu s-a făcut, în multe domenii. Oamenii vor fi mai intoleranți față de corupţie și șpagă, cei din administrație vor fi mai vigilenți și se vor teme mai mult să comită ilegalități. Oamenii se vor uita, cel puțin pentru o vreme, în localurile în care intră, vor analiza să vadă pe unde ies în caz de pericol. Patronii sau administratorii localurilor vor căuta în aceste zile să se alinieze legislației, unii au închis temporar afacerile, alții aleargă disperați după avize, stingătoare și materiale ignifuge. Multe biserici, au reverificat planul de incendiu, stingătoarele și instrumentarul de stins incendii in caz de dezastru că nu mai făcuseră asta de zeci de ani poate. Unii oameni și-au cumpărat stingătoare acasă. Și exemplele pot continua cu schimbări mari, care au și vor avea loc de la acest incident încolo.

Dacă privim la clasa politică, și acolo schimbările sunt însemnate. Deși unii încearcă să spună acum că sunt mai buni decât ăștia demiși, se pare că nu sunt crezuți pe baza jurământului „să mor io”. Țara vrea schimbată toată structura politică a țării. Vor pica mulți oameni, ca să nu vorbim de efectele acestor căderi în teritoriu, primari, prefecți, directori de instituții sau de școli și alte categorii care pică indirect, la o anumită distanță, după ce se taie rădăcina. Se schimbă ceva, asta e clar și aceste schimbări ar putea fi bune în viitor, dacă privim aspectul economic, cel al funcționalității și al justiției.

În plan religios nu sunt sigur ce se va întâmpla, dar nu mai sunt așa optimist. Biserica a falimentat cu mici excepții la examenul dragostei. Oamenii vor schimbări și acolo și regula de aur le cam dă putere și în biserică. Regula de aur spune „cine are aurul face regula” așa că, bisericile care sunt susținute financiar de statul Român, vor trebui să se supună regulilor impuse de cei ce formează statul Român. Din păcate multe religii din România primesc fonduri din partea statului și acum vor avea de suferit anumite ajustări. Oamenii nu vor mai considera prioritară investirea în cele religioase și vor considera neprofitabilă economic o asemenea investire. Cei ce trebuiau să fie exemple de milă atunci, nu au fost, cu mici excepții. Așadar, în economia de piață, că după asta se ghidează tot, ce nu e profitabil și nici nu aduce un beneficiu de imagine, nu pai primește resurse.

de Teofil Gavril. Citeste tot articolul click aici