Când sunt frânt de apăsare,
În necaz și îngrijorat,
Cânt să uit de îngrijorare
Și într-un mod neașteptat
Cântu-aduce eliberare.
Când viața mă trântește
Și în suflet apăsarea
Și neliniștea încolțește,
Cânt în șoaptă și cântarea
Sufletul mi-l liniștește.
Când inima-mi clotește
De dor sau de bucurie
Numai cântecul găsește
Forma în care să descrie
Starea ce mă însuflețește.
Dacă-n suflet bucuria
A uita să încolțească
Cântecul îi udă „glia”
Și o face să rodească
Ca să nu-mi pierd mărturia.
Când mă frânge încercarea
Și nu văd nici o scăpare,
Îmi înalț la Tron cântarea.
Domnul, plin de îndurare,
Prin ea-mi dă eliberarea.
Hrana mea-i duhovnicească,
Apa vie curge în mine,
Respir muzică cerească,
Căci am Slăvile divine
Ca-aspirație sufletească.
Ioan Hapca
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
