Se termină creștinismul antropocentric?

Probabil, cei mai mulți dintre voi au observat că atac des creștinismul profitabil și că nu îmbrățișez cu drag pe cei ce au o credință formală. Scrierea de astăzi, tot în categoria asta se încadrează și vrea să fie un apel, la un altfel de creștinism decât cel letargic, consumist și antropocentric. Fac de la început precizarea că „antropocentric” înseamnă „centrat pe om” adică, cu omul în centru. Opusul lui este termenul „Cristocentric” adică, cu Hristos în centru.

De ce cred că trăim un creștinism preponderent antropocentric? Pentru că, multe din abordările declarate sau nedeclarate ale religiilor creștine, pun omul în centrul lucrării de mântuire a lui Dumnezeu și de aici derivă multe consecințe traduse în credințe, comportamente, teologii, filosofii care constituie viața creștinilor de astăzi. Așa se face că mulți oameni devin sau rămân creștini, pentru că e profitabil, pentru că dă bine la imagine sau pentru că ar însemna un consum să gândească altceva.

Când ceva sau cineva, amenință spaţiul sau conceptul de creștinătate, dacă aceasta e antropocentrică, oamenii vor reacționa violent. Consideră că li se ia un drept, o credință pe care o dețin, o tradiție, confortul pe care Dumnezeu li l-a dat drept recompensă a creștinătății lor. Orice atac sau intenție de atac e privită cu ură și deja tensiunea apare în creștini. Uneori nu e nevoie de aşa, ci doar de bănuiala, că cineva ar atenta la credința lor, să o ia sau să o distrugă. „Drept credinciosul” e gata să moară pentru religia lui, strângând din dinți și vărsând și el sânge, pentru că i se ia „un drept” i se ia ceva ce el „deține”. De aceea Apostolul Pavel „scapă” afirmația: chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. El știa că vor fi gata mulți să moară pentru religie și nu din dragoste de Dumnezeu sau de semeni.

Nu orice moarte de creștin e martiraj dragii mei. Unii pot muri din încăpățânare, alții pot muri crezând că îl apără pe Dumnezeu, alții pot muri cu ura clocotind în vene față de necreștini sau „păgâni”. Mulți oameni au murit pentru diferite religii, dar asta nu înseamnă că toți sunt martiri, doar unii sunt, cei ce au murit pentru Hristos sau motivați de modelul lui Hristos, au murit pentru semeni. Dacă mori pentru o religie, poți muri plin de ură și venin. Dacă mori „în Domnul” situația diferă.

de Teofil Gavril. Citeste tot articolul click aici