Creștinismul și realitatea

„Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte. Nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă. Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip. Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele!”

Iată câteva frânturi de versete, care se găsesc toate în Noul Testament, unele rostite de însuși Domnul Isus Hristos, altele robii săi, care vorbesc despre necesitatea unui creștinism ancorat bine în realitate. Toate sunt avertismente în privința probabilității ca noi creștinii să fim înșelați în convingerile noastre, pe baza deformării realității. Toate avertizează că, eu și tu, putem crede altceva decât realitatea. Și pentru că sunt așa de multe, trag concluzia că se dorește cu ardoare ca noi, creștinii, să fim înșelați să devenim din credincioși, creduli. (am mai scris aici despre credulitate)

Observ cu durere, în ultima vreme, o credulitate fenomenală a creștinilor. Oameni de la care mă aștept să fie cel mai bine ancorați în realitate, ajung să fie primii din cei amăgiți și păcăliți. Oamenii care ar trebui să contribuie la informarea obiectivă a semenilor, ajung să creadă minciuni evidente și să le și mai răspândească.

Cred cu tărie, că oamenii cu Duhul lui Dumnezeu în ei, trebuie să fie cei dintâi la perceperea realității, cei dintâi la a depista înșelăciunile. Noi, care ne numim uneori cu îngâmfare „copiii lui Dumnezeu”, dăm dovadă de o prostie fenomenală și asta e usturător și dureros, pentru că Îl necinstește pe Dumnezeu. Scriptura e o carte a înțelepciunii, e o carte a discernerii, e o carte cu foarte multe îndemnuri spre a deveni înțelepți, nu avem voie să fim proști sau „prostibili”. Nu avem voie să fim dezorientați și speriați mereu, de ceea ce vine spre noi din mass-media. Da, e drept, putem fi luați prin surprindere uneori, dar de la asta, până la a fi mereu, nonstop, dezorientați, duși încoace și încolo de orice fel de știre, e cale lungă. Nu trebuie să ne caracterizeze credulitatea.

Băgați de seamă să nu vă înşele cineva. Un avertisment teribil, care privește și viața spirituală, dar și realitatea care nu e deloc separată de viața spirituală cum credem noi. Viața spirituală se trăiește în realitate, încă nu se trăiește în cer, nu se trăiește cu capul în nori. Noi, credincioșii ar trebui să fim primii, care să deschidem oamenilor ochii la manipulările care au loc. Duhul lui Dumnezeu și cunoașterea Scripturii ne vor descoperi adevărul din spatele realității care ne este prezentată. Nu avem voie să credem tot ce ne dă media, e interzis, trebuie totul analizat dacă este valid.

Înșelătorul are treabă cu noi, el vrea să ne facă să credem baliverne, el vrea să ne facă să credem altceva decât realitatea, vrea să credem minciuni și lovitura mare o dă, când noi, oameni de încredere, răspândim minciunile pe care le credem. Se folosește de credibilitatea noastră, dată de Dumnezeu, să aibă eficiență în transmiterea minciunilor lui, că doar este tatăl minciunii.

Vă scriu câteva sugestii, simple, nepretențioase și nu uitați, sunt doar sugestii, aveți libertatea de a ține sau nu cont de ele:

by Teofil Gavril. Citeste tot articolul click aici