Am spus de mai multe ori că Papias, ucenicul Apostolului Ioan, pentru a dovedi cum rămân creștinii în Hristos, și Hristos în ei, a băgat un ciocan în foc. După ce s-a înroșit unealta, le-a zis discipolilor săi: “câtă vreme ciocanul va fi în foc, focul va fi în ciocan”. Deci oamenii de foc trebuie să se scufunde în foc!
De curând am învățat o altă analogie: dintre un burete și o piatră. Dacă vei scufunda piatra în apă, fie chiar și Groapa Marianelor din Pacific, apa o va uda numai pe afară. Piatra va fi umezită la suprafață, dar apa nu va intra sub niciun chip în interiorul ei! Dar dacă vei scufunda un burete, chiar și într-o băltoacă, acesta va fi îmbibat 100% de lichid. De colo-colo, în porii lui va pătrunde oceanul. La cea mai mică stoarcere din burete va curge… apa. Din piatră nu curge nimic…
Tot așa poate fi și viața credinciosului. Deși Dumnezeu e un ocean infinit mai mare decât Pacificul, care ne inundă din toate părțile, putem rămâne nepătrunși de El. Împietriți. Neatinși la inimi. Prin urmare suntem gata să înjurăm soția când a greșit dunga la pantaloni, să sărim în gâtul păstorului când a predicat ceva de dincolo de gardul confesiunii, să trecem fluierând ca intercity pe lângă săracul cu pălăria întinsă, să socializăm pe facebook în biserică… În trei cuvinte: să fim pietre! Apa lui Dumnezeu (care e și deasupra, și dedesubt, și-n est și vest) nu ne îmbibă. Cuvintele Sale nu ne ating. Pietrele opun rezistență viiturii de dragoste a lui Dumnezeu. Nu se încarcă cu nimic din El. Trăiesc uscate și în mediul umed! Pietrele nu au lacrimi! De aceea multe biserici nu mai plâng…
De cealaltă parte, cine e burete absoarbe. E plin de Hristos, de Biblie, de rugăciune! E gata să întindă o mână, să devină “robul aproapelui” din plăcere, să se sacrifice. Cuvintele lui ung răni, faptele lui sunt ca un balsam frumos mirositor ce umplu lazaretele împuțite ale lumii. În orice parte s-ar întoarce din el mai curge un strop de apă. De fapt, picuri de Dumnezeu…
Ce vom alege să trăim fraților: piatră sau burete? Opunem rezistență sau ne lăsăm inundați de Hristos. Numai cine e înmuiat de Domnul din inima sa vor curge râuri de apă vie!
Cred că e timpul să ne deschidem larg porii…
Nicolae Geantă
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
