Ești în trafic cu mașina și fără să-ți dai seama ajungi într-un loc unde este o coadă destul de măricică în fața ta…ca de obicei se lucrează la drumuri. Circulația merge doar pe un sens și bineînțeles timpul tău zboară agasant. Te uiți la ceas…deja au trecut cinci minute și niciun semn de mișcare. Ieși puțin iritat și totodată curios să vezi ce se întâmplă, când ce să vezi, un Mercedes trece prin dreapta ta, cu o roată pe asfalt și cu una pe nisip și se postează tocmai la începutul cozii, gata să treacă când semaforul se va fi făcut verde. Împreună cu el și alții mai puțini fraieri ies din rând și îl urmează. Mica iritare din tine se transformă într-un clocot. Te bagi în mașină și pentru că sesizezi în oglindă că se mai apropie și alții, te bagi cu botul înaintea lor și le blochezi calea. Ești deja un car de nervi mai ales că impertinentul te și claxonează, dă cu pumnii în volan și e pregătit să iasă. Zgomotul de manele te irită și mai tare în timp ce te dai jos la el, însă ai noroc că din spate se aud niște claxoane: e verde la semafor și cred e mai bine, căci altfel nu știu ce s-ar fi ales din tine în fața malacului cu ochelari de soare.
Mânia și nervozitatea este o atitudine pe care o avem aproape zilnic. Ea apare ca o puternică reacție negativă și emfatică la ceva ce ni se pare contrar normalului. Fiindcă este o reacție la ceva, ea nu este, prin urmare, un act de sine stătător; este dacă vreți un fel simptom exterior al unui aspect interior, bine ascuns și de multe ori mascat de așa numita apărare a corectitudinii sociale sau a dreptății. Mânia nu este în sinea ei ceva rău, lucru care poate surprinde pe mulți, ci doar o reacție față de privarea de lucrurile dorite de noi, iubite de noi, plăcute de noi. Spre exemplu, Dumnezeu l-a apreciat pe Fineas, încheind cu el un legământ de pace, deoarece „fost plin de râvnă pentru El” și a ispășit vina israeliților dedați la idolatrie prin omorârea celor doi protagoniști principali ai desfrâului (Numeri cap. 25). Mânia sfântă a lui Fineas a fost o reacție la batjocorirea numelui lui Dumnezeu, de aceea ea a fost bună și plăcută Domnului. Nu trebuie să mai amintim aici de Domnul Isus, a cărui furie sfântă și curată cauzată de necinstirea Templului lui Dumnezeu a dus la acțiuni pe care noi le-am cataloga ca „politic incorecte”. În mod ultim, arătarea mâniei lui Dumnezeu asupra oamenilor se datorează râvnei lui Dumnezeu față de propria Sa sfințenie, călcată în picioare de oameni. Observați, mânia este o manifestare a cărei motivație sau al cărei substrat îl reprezintă aspectul la care persoana furioasă ține cel mai mult.
Așadar, nervozitatea este un barometru foarte bun și foarte clar al împăratului care domnește peste inima noastră, fie că vorbim de egoism, de pofte, de lezarea mândriei, de orice, inclusiv de Dumnezeu. Mânia ta vorbește despre unde se află inima ta, după cum spune Domnul Isus. Te mânii cumva când pierzi bani, când nu mai găsești niciun strop din mâncarea ta preferată, când pierde echipa favorită, când la lucru trebuie să stai peste program, când trebuie să faci munca altuia, mai ales a celor ce nu-i agreezi? În ce situație arzi ca un tăciune în interiorul tău, gata să explodezi în orice moment? Vedeți, există o simbioză și o unire lăuntrică între mânie și regele din inima ta, unire pe care nicio sforțare exterioară n-o poate rupe și niciun zâmbet prefăcut n-o poate despărți. Dar există iertare și Dumnezeu în Hristos a asigurat-o. Vino la El, recunoaște-ți vina, recunoaște-ți răutatea și leapăd-o la crucea Domnului. Privește către El și către viața veșnică dată de El ca cea mai mare bucurie și vei vedea că obiectul mâniei tale se va schimba, dinspre lumea aceasta înspre lucrurile care-l dezonorează pe Dumnezeu.
Ideea din spatele articolului am preluat-o de la: Jonathan Parnell – Seven deadly sins: Anger în „What is Sin? The Essence and Root of All Sinning”, 2015 Desiring God Conference.
Ştefan Cornu – http://bisericaadonai.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
