Să tac și să nu spun nimic….

Să tac și să nu spun nimic și-n așteptarea mea să tac, nimic să spun, nimic să zic ?

Când răul e numit azi bine-n Casa Ta, păcatu-i pus la loc de cinste și onoare, la amvoane,

De dragul meu, de dragul tău, e bine oare să tăcem, e bine oare ca să tac ?

Mândria și fățărnicia, bârfa și minciuna, domnesc atât de bine printre frați, se bucură, le place.

–

Cum poți să taci ? Cum pot să tac ? Mă-ntreb, te-ntreb, de ce tăcem cu toții astăzi ?

Ești luat în râs, de râs ești luat, de-ntrebi ceva sau spui că e păcat ce fac ei astăzi.

De vrei ca să slujești și rob să fii, ești luat în râs, de râs ești luat, ești prigonit, batjocorit și umilit,

De cei ce-s puși ca să-Ți slujească, dar niciodată n-au slujit și niciodată n-or sluji la nimeni.

 –

Trecut-au ani și ani la rând, mulți ani, lăsând mereu pe alții să vorbească, lăsând să fie-n față,

De fapt n-au spus nimic și niciodată nu vor spune ceva de la Tine, vorbesc doar de la ei, nimicuri.

Și de au știut și de n-au știut, cei mulți și răi vor astăzi să …vorbească, să fie auziți…din față,

Ce mare-i fala și mândria lor, dar vai și vai, nu este nimeni azi ca să le spună-n…față, nimeni.

Vor să vorbească azi în Casa Ta, crezând că este-un drept ce-l au și azi li se cuvine,

N-au nici un drept, e Casa Ta și-n Casa Ta Stăpân doar Tu ai fost și ești.

 –

Am dat întâietate tuturor crezând că bine fac, dar vai și vai ce-amarnic azi m-am înșelat,

Ne-au înșelat pe toți la rând cu vorbe dulci, mieroase, cu false lacrimi și mult plâns.

Mai toți privesc de sus la tine de cei ce astăzi dau din coate, văzând că taci te cred azi un nimic,

Nimic n-au înțeles, nimic n-au învățat, pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov ei nu l-au întâlnit,

Au întâlnit alți dumnezei mai mici, din alte cărți ce astăzi le citesc și azi pe mulți din ele vor să-nvețe,

De-L întâlneau cu-adevărat pe Dumnezeu, nu rămâneau așa de-nțepeniți în rău și tare de cerbice.

 –

Știau să ierte, știau să și iubească, vorbeau, trăiau și învățau din cele sfinte, de Bunul Dumnezeu.

S-a terminat cu-nvățătura Cărții oare, de-n alte cărți ei tot citesc și-nvață azi poporul ?

Așa se pare, aducem astăzi foc străin pe-altare, învățături străine, îl supărăm și azi pe Dumnezeu.

De-L întâlneau cu-adevărat pe Domnul nost’ Isus, mergeu la Școala Lui și învățau de adevărul,

Ce-i dragostea, smerenia, iertarea, bunul simț, despre jerfă și jertfire, împăcarea și evlavia o-nvățau.

Au mers la școală omenească, doar la oameni, așa cum Saul învățase, de-l prigonea apoi pe Dumnezeu.

 –

Pe Dumnezeu Îl prigonesc ei astăzi, de l-ar cunoaște n-ar fii răi și nu și-ar prigoni azi frații,

Și-au prigonit apostolii vreodată frații ? Mă-ntreb, vă-ntreb pe toți ce astăzi prigoniți pe-ai voștri frați,

Spunând că îi slujiți Lui Dumnezeu, vă prigoniți de fapt voi frații, rușine să vă fie azi la toți, rușine.

Să taci și să nu spui nimic, când cei din Casa Ta numesc azi răul bine și adevărul umblă azi cu capul spart?

Cu cât mai mult m-apropi azi de Tine sunt prigonit ca și un făcător de rele,  de cei din Casa Ta Părinte,

Te rog să-i ierți și să mă ierți, nu știu ce fac, nu știu ce spun, ne iartă azi pe toți și șterge-ne păcatul.

Mă bucur azi că Tu le vezi pe toate, ești mângâierea sufletului meu, lumină, nu este nimeni ca și Tine.

Ce minunat că peste tot și toate este-un Dumnezeu și-Acela este Tatăl meu, ce minunat, mirific.