Sunt vremuri cand totul pare ca merge rau si o descurajare adanca, intunecata ne copleseste. Ispita este cumplita—ca noi sa credem ca Domnul ne-a parasit. Dar El a fagaduit solemn, „Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi” (Ev. 13:5).Tatal Si-a retras razele Sale de lumina de la singurul Lui Fiu in timp ce El atarna pe cruce. Isus a strigat in agonie, „Dumnezeu Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” (Mat. 27:46). Tatal nu Si-a parasit niciodata cu adevarat singurul Sau Fiu, dar El a fost fortat sa permita ca Isus sa se simta cu totul parasit, astfel incat noi sa nu trebuiasca sa ne simtim astfel vreodata!
A te simti cu totul parasit de Domnul este o experienta teribila; si a crede acest lucru inseamna pacat, caci El a fagaduit ca niciodata sa nu ne „lase sau sa ne paraseasca.” Da, a nu crede ceea ce Domnul a fagaduit este pacat, de care noi ar trebui sa ne pocaim imediat.
A fi ispitit nu este pacat in sine; astfel, nu este pacat sa te simti parasit de Domnul. Pacatul apare atunci cand noi credem minciuna lui Satana si nu credem ceea ce Dumnezeu a fagaduit. Ceea ce Satana vrea este sa ne rupa legatura cu Domnul si astfel sa ne separe sufletele de El. Satana vrea sa ne traga in aceasta pustietate intunecata a iadului—care este parasirea vesnica de catre Domnul.
Isus ne-a salvat de asta—pentru totdeauna. Acum fa o alegere in inima ta de a crede acest adevar; roaga-te impreuna cu tatal nenorocit din Marcu 9, „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” (vs. 24). Tu nu poti pieri niciodata atata timp cat te agati de aceasta rugaciune disperata.
De ce permite Domnul ca sa treci prin astfel de experiente teribile? Pentru ca dupa aceea sa poti lucra cot la cot cu El ca sa ajuti pe alti oameni care sunt ispititi la fel. Sunt multi! Iar El are nevoie de tine pentru a lucra impreuna cu El! Singurul „glas” pe care El il are este glasul tau; singurele „maini” pe care El le are sunt ale tale.
–Robert J. Wieland
Editura Vesti Bune
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Interesanta perspectiva ta!