Nu vreau să fiu doar un scriitor, ci și trăitor! Nu vreau să țin minte teorii, definiții, formule. Sunt prea complicate. Singura soluție îmi este Hristos!
Nu am nevoie nici de cuvinte și atât. Am nevoie de iubire izvorâtă din Cuvânt. Tăcere… Puține cuvinte, mai multă iubire!
Trăiesc prezent, aici și acum! Decât să trăiesc în viitor murind, mai bine să mor trăind acum…
Sunt cum sunt. Uneori cu inspirație, alteori nu. Uneori împărtășesc și celorlalți bucurie, speranță, credință, alteori nu am nici o vorbă la mine. Viața e cu urcușuri și coborâșuri. Iar cum mă disting oamenii e problema lor.
Eșecul îmi este școala smereniei. Locul de unde mă ridic și îmi văd de drum, mai departe. Viața e așa cum e. Trebuie să ne lovim ca să ne trezim. Nimic nu este întâmplător…
Fericirea mea nu înseamnă nefericirea celuilalt. Averi, poziție, scaune. Vrute și nevrute… Mă raportez la măștile celorlalți. Între smerenie și umilință văd o diferență uriașă. La fel ca și între milă și compasiune…
Fericirea mea sunt lacrimile cu sclipire în ochi. Iar o lacrimă poate spune totul. Har, iubire, nădejde, sfințenie. Prietenie cu Dumnezeu.
Viața e o lecție. Trebuie învățată și mers cu credință mai departe! Ofrandă, bucurie. Cărarea vieții e frumoasă…
Sunt multe cuvinte de spus, dar e nevoie de tot mai multă iubire…
Iar în buzunarul inimii mele am o bucățică de iubire… E pentru voi, toți.
Paul Burdeț – www.ciresarii.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
