Întotdeauna am dorit să fiu vorbit de bine pentru abilitatea de a rezolva problemele în viaţă, pentru abilitatea de a răzbate şi a mă descurca în orice situaţie, pentru destoinicia mea şi luciditatea din momentele grele, da, mi-am dorit eu şi probabil mulţi alţii îşi doresc. Această concepţie m-a dezavantajat însă de multe ori. La necazuri, la greutate, am luptat până la epuizare ca să ies şi am căzut în deznădejde pentru că soluţia nu era în puterile şi abilităţile mele şi nu reuşeam să ies de unul singur. În cele din urmă tot Dumnezeu trebuia să întindă mâna după mine şi să mă scoată afară.
De multe ori după un necaz mare, după o suferinţă de proporţii, mi-am zis: „De ce nu am apelat mai devreme la ajutorul lui Dumnezeu?” Răspunsul a venit aproape instant de fiecare dată: „Pentru că m-am bazat pe puterile mele” şi asta m-a costat suferinţă în plus, timp în plus, dezamăgire mai mare, bani pierduţi, efort zadarnic şi multe alte pierderi în funcţie de fiecare încercare prin care am trecut.
De pare că noi oamenii avem o „abilitate” de a fi încăpăţânaţi cu toate că avem experienţe contrare din trecut. Ne place să „ne zdroghim” cum se zice prin zona asta care m-a înfiat de câţiva ani. Şi nu vorbesc despre lenevire sau neîncercare ci despre luptele în care ne aruncăm bazându-ne pe puterea noastră finită şi nu pe puterea lui Dumnezeu care ne stă la dispoziţie.
Eu sunt unul din oamenii care în permanenţă îndeamnă semenii la luptă în necaz, chem pe ceilalţi să lupte şi să încerce în permanenţă şi să nu se dea bătuţi. Cred cu tărie că nu trebuie să renunţăm în bătăliile vieţii, ci în permanenţă să încercăm, să păşim, să luptăm dar asta nu fără ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Ieri scriam despre necesitatea amintirii făgăduinţelor si promisiunilor lui Dumnezeu în momentele de încercare dar azi merg un pas mai departe şi vreau să subliniez importanţa bazării pe puterea lui Dumnezeu promisă în aceste făgăduinţe. Da, ajută pentru o stare de spirit bună şi un moral bun dar nu doar pentru asta sunt spuse acele făgăduinţe. Ele au în ele garanţia intervenţiei lui Dumnezeu la momentele de nevoie, ele conţin puterea lui Dumnezeu, pe care noi o putem accesa sau nu, în funcţie de intenţia şi credinţa fiecăruia. În Isaia 40:29 ni se promite că „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” Asta e mai mult decât o afirmaţie, decât o propoziţie, e promisiunea intervenţiei directe pe care o putem crede sau nu.
De fapt, orice încercare de a convinge pe cineva de puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră de zi cu zi e greu de finalizat. Cel mai bine se dovedeşte prin exemplele de intervenţie şi de manifestare a puterii lui Dumnezeu. Mărturii sunt enorm de multe. Eu ca persoană şi noi ca familie avem multe asemenea situaţii despre care putem povesti. Ultima dintre ele este recentă şi am scris despre ea aici şi aici. E vorba de intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră direct, complet şi providenţial.
Voi aprecia întotdeauna luptătorii, pe cei care nu renunţă, pe cei care merg până la capăt iar dacă în lupta lor este şi Dumnezeu şi puterea lor am garanţia că şansele de victorie sunt maxime. Poate ai avut multe bătălii, poate ţi s-au terminat resursele şi nu mai ai vlagă în tine, poate eşti dezamăgit, te-a cuprins depresia din cauza eşecurilor repetate. Poate că ai abandonat şi stai „aruncat” într-un colţ nesperând să se mai întâmple nimic bun. Poate te uiţi cu resemnare la alţii care câştigă totuşi, care pot totuşi şi te uiţi la tine ca la un învins, ratat, mic, nevrednic, fără speranţă. Poate că nu mai speri să atingi ţinta dar vreau să îţi dau o veste bună:
Ai puterea lui Dumnezeu la dispoziţie. El este gata să vină în ajutorul celor în nevoie. Dumnezeu este gata să te ridice şi să te poarte spre ţintă. El are şi puterea şi resursele să o facă. I-ai cerut ajutorul? Te-ai bazat pe puterea Lui? Dacă nu, e timpul acum să beneficiezi de intervenţia Sa. Strigă către Domnul căci El nu te va lăsa.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
