Golgota mea

Port taina-ncărcată de dor,
Sub ochiul din inimă stins.
Fac haltă pe o geana de nor,
Pe-albastrul de cer necuprins.

Nelinişti şi frica nespuse,
Se-ascund prin cotloane şi gem.
Prea multe speranţe distruse
Mă-ndeamnă, din nou să Te chem.

La poalele dealului sumbru,
Îmi duc azi al lanţului gând.
Găsesc tot alaiul lugubru,
În jalea din mine plângând.

Sub cruce m-aşez chinuită,
Trişti ochii mei cată în sus
Şi-o noua nadejde se-agită,
Şoptind, Il implor pe Isus:

– De vrei, ştiu că poţi împăcarea
Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci,
Căci sufletu-mi cere iertarea,
Isuse , să vii să-l ridici!

Abia se zăreşte speranţa
De tot ce se-ntâmplă în jur,
Nori negri întunecă viaţa,
Azi totul devine obscur.

Mai lasă-Ţi cu milă iubirea
Să vindece plâns şi amar.
Îţi caut cu dor azi privirea
Şi urc prima treaptă de har.

Elena Marin Alexe – din vol. Am rătăcit printre cuvinte