EDITORIALE

Utopia Edenului

Adeseori blestemul edenic este asociat cu dezechilibrul naturii si suferinta oamenilor. In Eden, pana la experimetarea pacatului, omul exista intr-un cadru ideatic, spun unii teologi, o lume fara suferinta si fara alte probleme. Dar o data ce omul a devenit insurgent prin calcarea porunciiCole_Thomas_The_Garden_of_Eden_1828, Dumnezeu l-a pedepsit. SI pedeapsa o gasim rostita raspicat prin gura lui Dumnezeu, in Eden. Totusi, la o analiza mai atenta, se poate observa, atunci cand se ia in calcul conjunctura in care a ales sa pacatuiasca, ca omul nu a fost blestemat de Dumnezeu. Omul s-a blestemat singur. Ceea ce si-au dorit ei a fost sa fie ca si Dumnezeu. Provocarea pe care biblia o rosteste in nenumarate randuri este aceasi. Momentul in care Adam si Eva au incercat o scurtatura, cu scopul de a se asemana mai mult cu Adoratul si nu de a rivaliza cu El, a fost momentul de desprindere dintr-un cadru protector(Edenul) spre un cadru ideatic pentru exercitarea unui astfel de scop, un cadru ostil(afara). Izgonirea din Eden pare sa fi doar o pedeapsa si o masura de protectie pe care Dumnezeu si-a luat-o in raport cu omul. Dar in substraturile ei, nu este altceva decat o etapa sincronizata implinirii scopului. Este interesant de subliniat ca pana la exercitarea liberului arbitru, momentul in care omul a ales sa experimenteze interzisul, a existat o singura porunca menita sa-l protejeze pe om inauntru. Dar cand ajunge afara, omul este asaltat de-a lungul istoriei cu prounci si legi. Ele nu au doar un scop protector, cum sustin unii, ci ele vizeaza si o subminare a scopului cu care omul a surprins Cerul, parasind Edenul. Omul si-a dorit sa fie ca si Dumnezeu, deosebind binele de rau(deosebirea nu inseamna doar disociere ci si alegere), si Dumnezeu nu face altceva decat sa accepte provocarea lansata de omul creat, dar inca nepregatit. Inainte de experimentarea pacatului, Dumnezeu nu-i pretinde omului sa se ridice la standardul Sau. Dupa Eden, ne cere sa fim ca si El nu pentru ca am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui, ci pentru ca am parasit Edenul pentru asta. Aceasta istorie trista se repeta si-n cazul lui Israel cand Dumnezeu face un legamant cu ei. Dumnezeu ii intreaba, dar nu-i obliga, daca vor legamantul. Plin de aroganta si inca nevindecat de nebunia Edenului, evreu inca mai credea ca poate sa fie ca si Dumnezeu. In ziua aceea au murit trei mii de evrei, la care s-au mai adaugat multi altii. Pentru ca toata legea si toate poruncile au menirea(pe langa un scop protector) sa ne vindece de-o vitrega utopie nascuta in Eden, si anume, de ideea ca omul poate sa fie ca si Dumnezeu.
Scris de Dan Petrescu – danpetrescu88.blogspot.ro

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: